Zictor , Xlaus și extratereștrii

Următoarele fapte  se petrec într-un Univers paralel. Discreția cititorului e sfătuită

Comandantul Gzara Krong se prelinse fără zgomot în interiorul laboratorului Navei Interstelare, își flexă puțin piciorușele lui subțiri și-și holbă ochii oblici la geamul mare, după care se vedeau cei doi pământeni captivi. În lumina becurilor neutronice, pielea lui, verde în lumina naturală  pentru ochii pământenilor, se vedea albastru șters .

-Cum merge ? mormăi el telepatic spre cei doi tehnicieni care butonau ecranele la care erau conectați nanosenzorii montați pe prizonieri. Nu  putem sta mai mult de zece minute, perturbăm spațiul cu reactorul antigravitațional.

– N-am mai întâlnit așa ceva în nici o galaxie –zise Bceag Mrong. Pe ăla cu sfera, ei îi zic minge de baschet, îl cheamă Zictor Ziorel Wonta și e liderul care se ocupă de economie și conduce Guvernul,cum îi spun ei.

– Cum adică ? Sunt mai multe feluri de lideri? Nu înțeleg ! În orice civilizație decentă,un singur lider ajunge, ca o bâtă la un car de oale.

– Ce curios,proverbul ăsta îl au și ei -bâigui Mrong. Ce e straniu, nu doar curios, este că ei consideră că dacă există un singur lider, organizarea socială e dictatură și se acuză mereu unii pe alții de asta !

– Ce tâmpenie –scrâșni puternic din limbă Gzara. Din cauză că specia lor extraterestră nu avea dinți, Neehalienii erau obligați să scrâșnească din limbă. Oricum, comunicând telepatic, limba nu le folosea la vorbit, iar de hrănit se hrăneau cu unde electromagnetice, la nivel atomic, prin piele.

– E ciudat, într-adevăr- admise Comandantul. Altceva ?

– Zictor ăsta, premierul, e cea mai stranie ființă vie pe care am văzut-o. Denaturează realitatea complet -continuă tehnicianul . E imposibil să înțeleg cum face .

–Adică ? – vru să știe mai precis Gzara Krong .

–Să zicem că eu am în mână un cub de metal și-ți spun ție că am o sferă de sticlă. Asta face el, Zictor Ziorel Wonta.

Dacă n-ar fi fost obiceiul Neehalian,ca atunci când cineva deschide larg gura, ceilalți să-l scuipe imediat în cavitatea bucală, Krong ar fi rămas cu gura căscată. Împingându-și puternic mandibula, cu două din cele trei degete de la mâna dreaptă, ca s-o țină lipită de maxilar, Comandatul reluă  șovăitor:

– Nu e posibil ca să fie perturbat mintal ? Creierul lui să funcționeze greșit ?

– Dar nu asta e problema, comandante-scânci Tehnicianul. Problema e că te convinge că el are dreptate ! De data asta, cu tot efortul, gura Comandantului se deschise larg și, respectând tradiția,cei doi tehnicieni îl scuipară conștiincios înăuntru.

–Și asta nu e tot-continuă Mrong tot mai speriat. Ființa asta e supranaturală, absolut toți ai noștri care au intrat cu ei au fost copiați aproape complet .

– Cum e măcar posibil așa ceva ? –țipă Krong. Deși telepatic, țipătul le scutură creierii celor doi tehnicieni timp de zece secunde, la fel ca un țipăt acustic.

–Nu știu, zise Bceag Mrong abătut. Pur și simplu reușește să copieze tot. Am fost nevoit să restricționez accesul oricărui Neehallian în camera lui ,ca să nu ne copieze pe toți .

–Și cu celălalt lider, care-i treaba ?

– Celălalt ? Da, Xlaus Yohannis  e numele lui,  are funcția de Președinte și  e și mai straniu. Fără nici un avertisment, al doilea tehnician se clătină brusc pe picioare, după care se scurse cu ochii ieșiți din orbite pe podea.

–Ce ți-am zis –bombăni Mrong. E al cincilea care leșină. Și asta numai în ultimile zece minute.

-Din ce cauză ? – spuse Krong speriat.

-Nici asta nu știm. Pur și simplu, dacă îl supraveghează pe Yohannis ăsta  mai mult de două minute, orice  Neehallian leșină obligatoriu.

– Și nu avem nici o metodă de a ne proteja ? –zise Czara Krong, privind curios spre numitul Președinte. Mrong își luă elan și–i trase o palmă peste ochi Comandantului, care-i mută acestuia privirea în altă parte.

– Asta e singura metodă –răspunse el smerit. Scuze, alta n-am descoperit și  nu ne putem permite să rămânem fără lider în asemenea situație complicată.

– Mda, ai dreptate –își frecă Krong obrazul care acum arăta portocaliu de la smetia primită. Și, din discuțiile telepatice cu el, cu Yohannis ce concluzii ai tras ?

– N-a existat nici o discuție. Nu putem comunica telepatic cu el, nu emite nimic .

– Hm ! Deci, bazată pe logica științifică  și cercetările deja făcute, recomandarea ta, Mrong, ar fi… ?

– Teleportarea imediată a subiecților, la locul de unde i-am luat și începerea numărătorii inverse pentru decolare. Pământul e un loc mult prea periculos pentru Neehallieni, Comandante !  Czara Krong șovăi câteva secunde. Să se întoarcă cu mâna goală prin Hiperspațiu, înapoi pe Planeta care-l trimisese să caute o Colonie nu-l încânta în mod deosebit.

– Ești sigur că n-are rost să mai verificăm în alte locuri pe Terra ?

-Absolut-răspunse Mrong. Toate informațiile culese de pe navele cosmice pe care le-au trimis Americanii în afara Sistemului Solar sugerează că deși toată producția de bunuri materiale e în alte regiuni ale planetei , conducerea se exercită de la București.

–Ciudat,foarte ciudat ! –zise Comandantul Krong aruncând o privire foarte scurtă spre Wonta și Yohannis. Dar când văd ce puteri nefirești au liderii lor, mă înclin. Începeți numărătoarea inversă !

–De la cât ?  –ceru respectuos Mrong.

– De la un milion -spuse la întâmplare Krong. Să fim siguri că nu greșim nimic. Brusc, se auzi alarma roșie în camera computerului central al navei    „Acces neautorizat la fișierele sistem. Acces neautorizat! Pînă acum o treime din fișiere au fost deja copiate !”

– E Wonta ! -strigă telepatic Mrong. Scoate-ne de aici,Comandante, pînă nu e prea târziu !  Krong întinse fulgerător cele trei degete ale mâinii stângi cu care apăsă simultan cele trei butoane de  teleportare, simultan cu cele șase degete de la ambele picioare cu care apăsă butonul Ignition.  Aproape instantaneu, nava ieși din spatele clădirii neterminate a Catedralei Mântuirii Neamului și dispăru ca o lumină albastră pe cer . “Chiar dacă o să vadă vreun Pământean ceva o să creadă  că-i vreo minune creștin ortodoxă” –rînji Krong și leșină, dar nu din cauza lui Yohannis, ci din cauza intrării în Hiperspațiu.

Trei minute după decolarea navei extraterestre mobilul roșu al Cancelarul Germaniei, Angela Nerkel, vibră pe biroul de mahon lustruit nemțește din cabinetul de lucru. Imediat ce touchscreen-ul îi citi amprenta palmară, ecranul fu inundat de  fața charismatică a președintei USA , Harrack Ubama.

– A mers ca prin farmec – chicoti în engleză  cel mai puternic om de pe planetă. Ideea ta, să-i păcălim pe extratereștri că românii Wonta și Yohannis sunt liderii  Terrei, a fost genială, Nerkel. Dacă Churchill ar fi  fost numai  britanic, nu și alcoolic, aș folosi butada aia, găsită de el la beție:  Niciodată cei mulți n-au datorat atât de mult celor puțini.

-Îi puteam trimite și la  greci, dar m-am temut că oricărei rase inteligente s-ar putea să-i placă să lenevească pe banii altora-râse Angel scrâsnit, nemțește. Zictor Ziorel  Wonta e genial. Dacă extratereștrii mai vorbeau zece minute cu el, i-ar fi convins că Big Bang-ul  n-a avut loc. Și că asta e numai din vina lui Băsescu .

– Și Xlaus a fost magnific. Până la discuțiile cu el, extratereștrii nu cunoscuseră depresia.  Omenirea are de ce să le fie recunoscătoare ăstora doi. Mă gândeam, ca recunoștință că au salvat America și mă rog , și restul lumii, să dăm României un ajutor financiar nerambursabil, nu știu, un cinci miliarde de dolari ar ajunge, e prea puțin ?

– Cââât ? –se înecă cancelarul de indignare. E foarte mult, Harrack. În Europa e austeritate, un miliard ajunge .

– Come on, Angela ! Cheltuim un miliard pe an numai pentru tratamentele bolilor venerice ale soldaților din Afganistan .

– No shit ! –spuse Nerkel. E vorba de principiu. Dacă le dăm românilor cinci miliarde, o să fure patru. Dacă le dăm un miliard, fură numai opt sute de milioane. Cu cât se fură mai puțin, lumea e un loc mai bun, Barrack . Auf  Wiedersehn !

În Biroul Oval, în timp ce așeza cu grijă mobilul roșu pentru Germania pe măsuța cu ziare din Uganda, Barrack Ubama rămase gânditor. “ Ce obsesie au și nemții ăștia cu împiedicatul furatului ! Păi dacă noi, americanii, am fi făcut la fel, n-am mai fi avut nici o bancă  în USA ”

–