Grup de actori, alergând să dea casting pentru coproducția americano-germano-română „Tăcerea Mieilor”
În fiecare an, la începutul primăverii, căpşoarele plăpânde ale ghioceilor ies de sub zăpadă şi, cu vocile lor firave, întreabă : „Care calci, băi, cu bocancii peste vestitorii primăverii?”
Alte flori, toporaşii, victorașii şi viorelele, se iţesc şi ele din pământul reavăn printre picioarele oilor de la stână, pline de curiozitate: „Oare cât mai este taxa pe stâlp anul ăsta ? Oare-i mai bun guvernul Ponta de anul ăsta decât guvernul Ponta de anul trecut ? Oare-l arestează pe Șova, câte tablouri a mai cumpărat Vâlcov, oare-l mai anchetează pe Băsescu, oare mai tace Johannis? ” Şi câte şi mai câte se întreabă, în nevinovăţia lor, bietele flori.
Cât despre oameni, ce să spunem ? În luna martie, bărbaţii cad în genunchi la picioarele femeilor, cuprinși de iubirea care plutește în aer. E drept, 80% din bărbaţi cad în genunchi tot anul, din cauza băuturii, dar, la urma urmei, gestul contează. Întâmplarea adevărată de care vom vorbi s-a întâmplat la Paşcani, în provincie, unde se petrec întâmplările sub 400 de dolari. Peste 400 de dolari, întâmplările se petrec la Bucureşti şi peste 1000 de dolari în lume. Povestea e relatată de un rapsod popular , anonim și alcoolic, aflat la fața locului într-un șanț, pe marginea șoselei Pașcani-Dolhasca, unde a avut loc evenimentul rutier.
Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, venea autobuz cu-un şofer mofluz, plin cu pasageri, plus doi ingineri .
Iar pe la amiază, după autobază, ies în calea lor douăzeci de miei, furaţi de trei ţigănei.
Iar şoferul ce făcea? In derută el intra , frână prea tare punea, autobuzul derapa, peste parapet sărea, peste ţigănei dădea și mieii-i împrăștia peste câmp ca pe-o surcea
Ţigăneii ce făcea? Lăsa mieii şi fugea .
De la călători fura toţi leii care-i avea . Şi cu leii ce făcea?
Drept la bancă alerga, unde-n dolari îi schimba
Schimba leii în dolari, învățați de brokeri tari,
Că dolarul, dragii mei, urcă iute spre cinci lei
Cu dolarii ce făcea ? Renoari și Tonitzi lua, în lingouri investea și-n seif totul băga.
De la Vâlcov ei știa să nu sară peste cal, că-i arde Codul Fiscal !
Epilog: Fraţi români, ce ne făcem, iarăşi trebui să tăcem !
Președintele ne-nvaţă să dăm cărţile pe faţă . Iată, iar am tras un doi ! Mai văzut-aţi proşti ca noi?
Like.