Urmare din Un bunic, un nepot și 1 Mai.
În timp ce Gogu se îndepărta abătut, bătrânul general SRI în retragere îl urmări cu privirea, bombănind ca pentru sine: „Merluciu nenorocit, afumat şi dezosat, harţi, dezlegare la peşte”.
– Nu-nţeleg ce spui, bunicule, zise Florian Pohoață vesel. Ochelarii i se aburiseră din nou şi o roşeaţă periculoasă îi colora obrajii , prevestind sosirea stării , numită plastic de polițiști „sub influența alcoolului”.
– Am avut în copilărie, la Pojorâta, un prieten, Burghelea îl chema, exact ca Gogu ăsta. Prindeam împreună merlucius la eleşteul din sat. El lua merlucii, îi afumă, le scotea şira spinării şi-i ducea plocon la şeful de post. Merluciul e peștele la care-i scoți cel mai ușor șira spinării. Merluci nenorocit, ăsta e, nepoate, concluzionă Emilian şi mai trase un gât de Heineken.
– Păi merluciul nu-i peşte oceanic ,bunicule ? se miră Florian. Ce căuta merluciul în eleşteu la Pojorâta?
– Se răsturnase un camion în heleşteu, chiar de 1 mai- spuse generalul apăsat. Nu se găseau mici și partidul trimisese merluci în loc. Merlucii s-au adaptat imediat la heleşteu. Înotau toată ziua cu burţile în sus până veneam eu cu Burghelea şi-i pescuiam.
– Te-ai îmbătat, bunicule, făcu Florian Pohoață, respectuos.
– Na – spuse Anastasie evaziv. Cum te descurci cu fetele, Floriane ? .
– Mă descurc şi eu …- zâmbi Florian ,ușor stânjenit.
– Aşa sunteţi, voi, ăştia cu cărţile – spuse colonelul înţelegător. Mai dă-le dracului de cărţi că femeile oricum nu pricep nimic din ele. la tu orice intelectuală vrei, uite, să nu zic Marguerite Yourcenar sau Marguerite Duras, că-s francofoane de-ale noastre, ia-o pe Barbara Cartland. Du-o la cină la tine acasă, cumpără caviar, stridii şi şampanie şi dacă după cină o să vrea să staţi de vorbă despre Emil Cioran, să-mi spui mie Mircea Eliade.
– Poate, dar generația noastră e diferită , obiectă Florian Pohoață descumpănit.
– Da1 cine-a spus de generația voastră ?- fu rândul bătrânului colonel să se mire, descumpănit. Generația voastră abia de știe ce cărți a scris Mihaela Rădulescu.
– Ești nostalgic, bunicule.
– Mă rog – bombăni generalul . Hai să vorbim de ceva mai vesel. Cum mai merge treaba la serviciu ?
– Bine, cum să meargă ? Au redus personalul săptămâna trecută și mi-am dat demisia . Bătrânul Pohoață clipi neîncrezător din ochi. Paharul cu bere i se vărsă de pe masă şi apoi de pe masă, curse în picături mici pe podea.
– Să-i fie ţărâna uşoară lui Freddie Mercury, murmură generalul tam-nesam. Tu vorbeşti serios, nepoate ?
Florian Pohoață aprobă din cap, tăcut .
– Mi-am dat și eu odată demisia din SRI – zise colonelul, da’ mi-am luat-o repede înapoi, că altfel nu știu ce se putea întâmpla. Şi-acuma ce-ai să faci? îl întrebă el pe Florian.
– Nu ştiu, zise Florian abătut, poate-am să plec în Mexic sau la Londra, sau la San Francisco, la ăștia eu nu mă-ntorc, bunicule, să ştiu de bine că mor american .
– Aşteaptă o zi să mă sfătuiesc cu nişte prieteni, nepoate, mormăi colonelul îngândurat. La SRI și la SIE avem nevoie de români și în străinătate . Lasă-mă puțin singur să mă gândesc la cine pot da niște telefoane. Hai, du-te ! – porunci el scurt.
Florian Pohoață ieşi sfios din cârciuma. În timp ce Emilian Pohoață răsucea în minte felurite variante, Gogu se apropie timid de masă.
– Probleme în paradisul celor ce muncesc tocmai azi, de 1 mai, domnu’ general ?
– Mai adu o bere, Gogule! Adă-ţi şi ţie una, aşază-te la masă şi ţine-ţi gura dacă nu vrei să informez organele abilitate despre cum ai luat tu locaţia de gestiune de la Primărie.
„Doamne, de s-ar întoarce o dată roata aia ! „, oftă Gogu în gând amărât, aşezându-se la masă. ”Măcar pentru o oră, ca în filme, cât să nu-i duc o dată berea securistului ăstuia ”
„Bietul Gogu – se gândi şi generalul pe neaşteptate. Cred că am să-i plătesc consumația de data asta, că prea-i nenorocit ! La urma urmei, azi e ziua celor ce muncesc „.
Lasă un răspuns