Arestat și deținut

Următoarele fapte și întâmplări fictive s-au petrecut în arestul penitenciarului Rahova. Cuvintele foarte vulgare, folosite de deținuți în conversație au fost înlocuite cu semnul x, câte unul pentru fiecare literă. Discreția privitorului este sfătuită ( Viewer discretion is advised)

Elena dormea lângă el, culcată pe partea stîngă, oferind privirii lui,însetată de frumos, toată splendoarea unui corp perfect pentru o femeie deputat . Fundul bombat ,ca mărime o jumătate din cel al lui Kim Kardashian și mai puțin de un sfert din cel al Alexandrei Harra,fiica prezicătoarei, se odihnea curbat în prelungirea torsului răsucit,pe sub care se vedea un sîn destul de ferm, la cât de tare era de presat de saltea.

” Să înnebunesc dacă nu e ca pictura aia pe care voia Adrian Năstase să i-o cumpărăm dacă câștiga el alegerile în 2004, Marea Odaliscă a lui Ingres ” –își spuse Kukosz,după care aruncă o privire spre partea de mijloc a propriului său corp,ca să vadă dacă ar putea trece la acțiune. Nu era cazul,stresul de la ultimele combinații necurate la care luase parte îl împiedica să se bucure de plăcerile simple ale vieții. “ Trebuie să-mi scot asta din cap, e greșit, la urma urmei acum sunt căsătorit cu o femeie mai tânără cu 15 ani decât ea ” Totuși,întinse o mână șovăitoare spre fundul respectiv cu intenția platonică de a-l mângâia numai puțin. Degetele lui atinseră minunata curbură a șirei spinării,chiar deasupra zonei lombare,când un șoc electrostatic îl izbi atât de tare încât se trezi din visul pseudo erotic,lac de sudoare. Privind buimac în jur, se convinse imediat că fusese doar un vis . Singura legătură a realității cu visul era că într-adevăr mâna era pe fund,dar nu era pe fundul Elenei,ci pe fundul lui și nu era mâna lui, ci mâna unui coleg de cameră care dormea în patul de deasupra patului lui.Cât era el de rotofei,Kukosz sări speriat din pat pînă în mijlocul camerei, ceea ce se dovedi a nu fi foarte greu, camera având maximum 16 metri pătrați.

“My Gosh,sunt tot la arest în Rahova,băga-mi-aș xxxx ”- gândi el.Privirea îi alunecă spre băncile de lemn din scunda încăpere mohorâtă,unde pătrundea ziua printre ferești murdare și se cutremură.

– Împărat și proletar de Mihai Eminescu, nu ? –se auzi o voce gâjâită.

– Ce? –bâigui Kukosz aiurit .

– Versurile care ți-au venit în cap. Pe bănci de lemn în scunda tavernă mohorâtă…La toți ne-au venit când am văzut dormitorul în prima zi. Mă rog,la ăștia mai bătrâni, care am făcut școală înainte de a ne apuca de furat . Ăștia tineri fură ca analfabeții.

Kukosz auzi un zdupăit de picioare goale în spatele lui și se răsuci pe călcâie până când burta lui se lovi de burta celui care vorbise. Era un bărbat potrivit de înalt,potrivit de gras,cu o față atât de comună încât Kukosz o uită imediat ce o văzu,deși îl privea în continuare.

-Miodrag Hopulele mă cheamă,în caz că te întrebi cum xxxx ta mă cheamă –zise omul și-i întinse o mână atât de banală încât Dorin Kukosz se întrebă dacă are amprente. Sunt un mare fan al soției tale,Dorine –mai spuse omul,și-i arătă un poster deasupra patului în care Elena Vidrea lăsa puțin câmp liber pentru imaginație,nefiind chiar în pielea goală.

-Fosta soție- bombăni Dorin iritat.

– În cazul acesta, pot să-ți spun, cu tot respectul, că tare aș mai xxxx-x.Și nu sunt singur,tot penitenciarul o respectă la fel.Nimeni din ăștia de aici n-a mai avut trei cereri de arestare preventivă. Respect maxim,xxxxxx la rupere !

-Păi,poate ai norocul să-i spui în persoană,că la cum se ia în clanță cu toți,nu cred că mai are mult pînă ajunge aici. Kukosz făcu cu mâna un gest obscen,care sugera o autosatisfacere erotică fulgerătoare.

-Clanța e a doua chestie care ne place cel mai mult la ea- rânji Hopulele cu înțeles. Kukosz începu să simtă inconfortabil cu direcția în care aluneca continuu discuția. Cu nepăsare prefăcută,ajutat de aspectul lui fizic de prostănac bonom cu care-și păcălise mulți parteneri de afaceri,spuse încet.

– Deci , Hopulele , pe tine de ce te-au băgat  aici ?

– Am jefuit o bancă în Cluj,tataie ! Și vaca de casieră m-a recunoscut la o aliniere de patru , băga-mi-aș xxxx în memoria ei.

-Cum te-a recunoscut ? Păi, cu tot respectul, eu nu te-aș putea recunoaște nici dacă te-aș vedea din nou peste cinci minute. Ai o meclă …

– Foarte comună,nu-i  așa ? Frățioare, am zis că-mi iau o metodă în plus de protecție și înainte de intra cu pistolul în bancă  mi-am pus o cagulă. Și m-a recunoscut după ochi, îți vine să crezi ? S-a pierdut efectul de comun pe care mi-l dă restul feței. După ochi, tataie ! –răcni Hopulele din răsputeri,după care,cu totul pe neașteptate, începu să plîngă. Kukosz întinse o mână ca să-l mângâie pe cap, dar amintindu-și brusc de mâna cu care se trezise pe fund se opri brusc.Hopulele continuă să plângă încetișor,în vreme ce biznizmen-ul își roti privirea prin încăpere. Pe un perete murdar, deși văruit proaspăt,trona un poster mare al lui Ion Iliescu din 1992 , pe care era scris cu markerul negru  “ Ioane,te așteptăm în Rahova cu panseluțele plantate ” . Panseluța desenată alături îl lămuri imediat pe Dorin ce fel de plantă aveau deținuții în minte . La fel de brusc pe cum începuse, Miodrag Hopulele se opri din plâns și se șterse la ochi cu pătura și spuse cu voce tremurată : -L-am votat de fiecare dată pe Iliescu.Pentru noi, hoții, a fost mai mult decât un tată, a fost mama și tata la un loc – spuse el și începu să plângă din nou. Kukosz se enervă de-a binelea.

– Da mai termină cu smiorcăiala, fii bărbat , mă băiatule,ce xxxx mea !

– Tu vorbești, Dorine,care te-ai smiorcăit de față cu judecătorii ? Eu măcar o fac în privat , în xxxxx mă-tii ! Kukosz se așeză pe pat și începu să-și legene picioarele rotofeie,gânditor . Cuvintele îi ieșiră din gură ca niște puișori zglobii dintr-un ou.

– Auzi,tu, Miodrag, tati ? Să zicem că cineva de aici ar vrea să vorbească la telefon,în exterior . Cum ar proceda ? Ipotetic,zic  !  Hopulele sări de la locul lui cât colo, cu ochii cât cepele și cu degetul apăsat peste buze.

– Ipotetic ? Ești nebun ? –apoi își coborî vocea până aceasta deveni o șoaptă abia perceptibilă . La trei celule de aici e camera în care îl țin pe Voiculescu.Vrei să ne audă ?

-Și ce dacă  ne aude ? –dădu Kukosz nepăsător din umerii lui rotofei . Nu e aici la fel ca și noi ? Cum s-ar spune, unul de-ai noștri ?

-Și când a turnat-o pe mătușă-sa la Securitate,mătușă-sa nu era unul de-ai lui ? –ripostă Hopulele .   Kukosz clipi din ochi mărunt. Alături de unghii și sprâncene ochii erau printre puținele părți ale corpului său care nu erau rotofeie. Tâmpitul de Hopulele avea logică,iar statistica era de partea lui.

– Ai dreptate,tati –recunoscu biznizmenul,apoi continuă în șoaptă . Cu telefonul cum rămâne ? Hopulele șovăi o secundă,apoi șopti :

– Se poate face. Dar în afară de bani,trebuie să-mi spui cum e să faci sex cu Elena . Altfel nici nu deschid gura mai departe. Buzele rotofeie ale lui Kukosz se strânseră puțin , părând aproape normale, privite dintr-o parte.

– Fie, zise el. Dar trebuie să-ți ții mâinile undeva unde să le pot vedea. Altfel nici nu discut. Cu regret vădit, Hopulele scoase o sfoară din buzunar, și-o înfășură pe după ambele mîini ,după care i le întinse lui Kukosz, ca să strângă nodul. După ce verifică legăturile atent, Kukosz se lăsă în voia amintirilor.

– O să-ți povestesc un xxxxx  care s-a întâmplat chiar după gala Bute. O văzusem toată ziua învârtindu-se pe lângă boxerii ăia plini de mușchi și eram așa de încins,că era cât pe ce s-o încalec pe secretara lu Dinu Descariu, care săraca n-avea nici o vină,decât că îmi adusese geanta cu șpagă la birou. Pe la 2 noaptea m-am dus la Elena la Minister, îmbrăcat cu balonzaidul și cu nimic altceva dedesubt de-a rămas cu gura căscată portarul când m-a văzut îmbrăcat așa în iulie. Am intrat în birou și-am aruncat balonzaidu pe jos . Când m-a văzut așa rotofei , cu  xxxx întinsă la maxim , a sărit pe mine. Toată noaptea m-a muncit ,pe cât îmi mai aduc aminte, că la un moment dat am leșinat . Când m-am trezit și m-am uitat la ceas,era ora șase dimineața și ea încă era pe treabă.

-Ești nebun ? – zise Hopulele, cu ochii ieșiți din orbite și respirând întretăiat . Patru ore ?

-Mai mult sau mai puțin-zise nepăsător Kukosz. Precis nu știu, că nu-s ceasornic. Și nici nu-mi place să mă laud. Acum e rândul tău. Telefonul !

-Dezleagă-mă ,tataie și ți-l dau. Povestea asta merită,să dea dracii . Biznizmenul desfăcu nodul cu atenție, după care Hopulele se trase doi pași mai în spate și scoase cu grijă din buzunarul din spatele pantalonilor un mobil mai mult decât minuscul,pe care-l șterse minuțios cu pătura și-l puse pe măsuță.

– Cum naiba să textez cu ăsta ? N-ai și tu un Samsung de 5 țoli ,tati ? – fornăi Kukosz.

– Mă faci să râd ,tataie . Și unde vrei să-l ascund ca să nu mi-l găsească gardienii  ?

-În buzunar,de unde l-ai scos pe ăsta –zise Dorin,care fu brusc străfulgerat de o idee. Pantalonii de la arest n-aveau nici un buzunar la spate. Înseamnă că Hopulele îl ținea pur și simplu în… În fine, cutremurat de oroare,Kukosz  luă o pungă de plastic ,înveli telefonul în ea și începu să formeze numărul secret al generalului Boldea. Miodrag Hopulele se apropie de el și-i șopti la ureche.

– Dorine, dacă sexul mergea așa de bine, de ce ați divorțat ,tataie ? Din cauză că ea voia mereu deasupra ?

– Parțial,da – răspunse Kukosz. Problema a fost că în ultima vreme , de câte ori o făceam, în loc de fața ei, nu știu de ce,vedeam fața lui Băsescu. Nici asta n-ar fi fost de nesuportat, dar Băsescu, cu păr lung, blond și cu breton, e ceva ce nu se poate povesti .

Telefonul sună de două ori ,apoi cineva răspunse Alo !  Kukosz vorbi precipitat .

– Floriane, tu ești, fratele meu ? Persoana de la capătul convorbirii șovăi o secundă,apoi zise sec :

– Nu, Dorine ,sunt Sebi. Cu ce te putem ajuta ?

TO BE OR NOT TO BE CONTINUED