Rulmenții, SIDA și poarta întreprinderii

La Uzina de Rulmenți ficși din Măzănăești, care produce neîntrerupt din 1952 atât rulmenți nerotitori fără bile cât și rulmenți nerotitori cu bile blocate, s-a răspîndit zvonul că patru din portarii din serviciul de pază au contractat virusul HIV și deci e posibil să aibă SIDA. În uzină, zvonul a plecat de la muncitorii din așa numitele “Sectoare Reci” – adică locul unde se dă căldură o dată la trei ani, răspândindu-se cu repeziciune pe la “Sectoare Calde”- unde se dă căldură o dată la doi ani şi a ajuns în final la “Sectoare Fierbinţi” unde se dă căldură o dată pe an, în anii normali și de două ori pe an în anii bisecți. Ca efect al zvonului, salariaţii au refuzat să mai fie controlaţi la poartă din următorul motiv : viruşii HIV ar fi putut trece de la portari pe rulmenții pe care din obișnuință salariații încercau să-i scoată zilnic pe poarta întreprinderii, ascunși în mod tradițional în lenjeria care protejează părţile intime ale corpului, sensibile la virusul HIV. De aici până la o răspîndire în masă a virusului, prin intermediul cărucioarelor artizanale pentru piață, la care erau atașați rulmenții furați, nu mai era mult.

Ca urmare, sindicatul a cerut una din două: ori portarii să facă un test HIV, ori salariații să nu mai fie controlați în acele zone ale corpului omenesc prin care HIV-ul intră în organism. După ce portarii au trecut testul HIV – unul din puținele teste pe care le-au trecut în viața lor – a apărut o altă dilemă. Pe neașteptate, salariații au fost puși în situația dificilă în care :
1.Fie nu mai fură – caz în care nu contează dacă sunt controlați la lenjerie
2.Fie nu mai poartă chiloți – caz în care sunt exceptați de la control, dar urmează să ducă acasă rulmenții cum pot, după priceperea și abilitățile fiecăruia.

Concluzia întâmplării : O fi adevărat că în România toate reformele s-au oprit la poarta întreprinderii, dar cel puțin nici SIDA nu poate trece.