Rock live și politică playback

– Bună seara, România !  Are you ready  to sing with me  ? Sunteţi gata să cântaţi cu mine ?

De câte ori n-ați auzit asta la începutul unui concert rock ? Pe vremuri, conversația solistului vocal cu publicul era tipică pentru rock și era considerată farmecul live-ului, la orice concert. Acum și Anna Lesko, care nu cântă live, strigă la fel, după care pune CD-ul și  mimează versurile. Uneori mimează și dansatul. Anna Lesko e dovada irefutabilă că live-ul nu mai e cea fost. Sper că alăturarea de cuvinte Lesko, dovada, irefutabilă  nu va denatura, în mintea cititorului,  sensul mesajului .

Secretul rock-ului „live” este lucrul cu publicul. Da, la fel ca şi la Primărie, ca şi la Administraţia Financiară :  lucrul cu publicul. Numai că acolo funcționarii nu ştiu secretul . Când se adună contribuabilii să plătească impozitul ar trebui să iasă un funcţionar să strige : – Mâinile în aer ! Sus declaraţiile de impozit ! Sus taxele ! Cântaţi cu mine !    „ Voi, plătiți impozit !  /   We will, we will , rock you ! ”  . Iar contribuabilii pot replica în cor :  “ Noi plătim impozit /  You will, you will, rock us ! ”

Pentru  soliştii de muzică rock lucrul cu publicul e obligatoriu, ca să asigure relația cu audiența de la concert , așa cum televiziunea asigură relația politicianului cu electoratul de la țară.  Un început bun la orice concert este următorul :

– Bună seara, România ! Bună seara, Bulgaria ! Trebuie menționată și Bulgaria, pentru că oricum restul lumii ne confundă din cauza nedezvoltării economice. Și  la câte mașini bulgărești sunt în România, pare că avem mai mulți bulgari decât unguri în țară. Dacă formația cântă la Zilele orașului, atunci înainte ca solistul să spună România, trebuie să spună și numele orașului.

Mare atenție la confuzii !  Un solist vocal , a strigat odată „ Bună seara , Bucureşti ! ” la Dorohoi și după corecția aplicată de public a cântat toată noaptea Yesterday  al lui Beatles fără consoane. Primele versuri :  “Yesterday, all my trouble seems so far away ” s-au auzit așa : “ Ye…ee… ayy .   A… ai   aa   ă    iii   ău   aa   ăueii…! “ .  La rock, uneori, la prima vedere, e simplu. Citez din clasici : ” Toată lumea cântă rock, cu vecinii de la bloc…” –   ( Bere Gratis – Ce mișto)

Dacă la rock, baza e muzica, la politică textele sunt esenţiale. Dacă n-ai texte cu opoziţia cât eşti la putere, când se întoarce roata iese cu cântec. Ai ieşit din gamă, te trezeşti după portativ imediat ce-au venit ceilalţi în locul tău și dormi pe țambal. Dacă nu știi ce versuri să cânți în microfonul procurorilor, stai după portativ mult și bine. În popor, când te pricepi la texte se zice că ai papagal. Probabil de asta fiecare partid are o mulțime de papagali printre membri. Între politică şi rock e cel puţin o deosebire. Deşi sculele sunt importante în ambele părţi, la rock, când ai scule ca lumea se aude ca lumea . În politică sculele mai mult încurcă. Nu spune toată lumea pe la colţuri că la Guvern e plin de mari scule ?

Şi ? Se aude ceva, o melodie ca lumea ? Hai să vedem. Să zicem că toba mare e Ministerul de Finanțe. Ministrul bate toba peste tot cum o să ia el taurul de coarne și o să cântăm toți pe euro.  Mai sunt cinelele de la Învăţământ care fâsâie, cazanele de la Industrie care gâfâie şi fusul de la Ministerul Culturii, care, după cum îi spune și numele, trage pe fus cultura. Mai e orga de la Justiție, care sintetizează legile de la Parlament și tamburina de la Sănătate, care zăngăne mereu că nu sunt bani. 

 

Mai sunt difuzoarele de control de la Interne și cablurile de alimentare de la Ministerul Energiei, de la care se alimentează băieții deștepți care stau pe lângă formație. De la Învățământ nu se aud decât notele, de care oricum nu ține cont nimeni.

Mai e…hopa !  Era să uit ! Ar mai fi premierul, toba aia caraghioasă care sună a miștocăreală când bați cu bețele în ea. Dar n-o să ne legăm acum de premier, primul instrument de zgomot al ţării. Nu, nu, să trecem la bas ! Basul e Ministerul Fondurilor Europene, oameni grei, afaceri groase, corzi de topor…Chitara e la Ministerul de Externe, cântă cu distorsiuni, iar trompeta de la Ministerul Apărării anunţă că Rusia intră în Europa cu bocancii.

Concluzia ? Formația Guvernului sună tare, ca o trupă rock, muzica o aud toţi, dar când se termină melodia, rămâne numai praful de pe tobe !  Și vibrațiile din stomac .

Haideţi cu toţii ! Sus mâinile…Vreau să aud ceva aplauze ! Muzicaaa  !