Războaiele Pitulicilor 1.2

urmare din Războaiele Pitulicilor 1.1

Privind vizorul căștii Lăcătușului, care arăta la fel ca un castron cu spumă de fragi făcută din scuipat, Hleb oftă obosit. De când blestematul de lăcătuş se înscrisese la un curs de Ingineri prin corespondență nu se mai putea înţelege nimeni cu el. Înainte de a putea reflecta mai departe la această problemă, Hleb auzi în cască vocea Comandantului.

– Hleb şi Ababe la mine, marș !

Vocea lui Yahn,cu frecvenţa fundamentalei de 2,4 khz, defazată cu 18 grade electrice înapoi şi cu armonica a treia atenuată cu 28 de decibeli pe octavă avea inflexiuni reci, metalice. Din curiozitate pur profesională, Maistrul îşi privi detectorul de metale de la mâna stângă. Acesta indica 38% crom, 25% nichel şi 37% fontă brută de turnătorie. Maistrul grăbi pasul. Când Yahn depăşea 8 la sută crom în voce era lată rău. O luă cu pas elastic spre cabina de comandă, ocolind atent băltoacele de azot lichid scurse din instalaţiile ce micşorau rezistenţa electrică a caloriferelor pentru încălzirea aerului condiţionat.  „ Eternul compromis Ingineresc ! – pufni Maistrul cu dispreţ. „ Caloriferele nu mai consumă energie, dar nici nu mai încălzesc. Legea lui Joule unde rezistența tinde la zero şi curentul tinde la infinit. Să-mi sară ochii mie dacă asta nu-i nedeterminare, dar te poţi pune cu Inginerii ?”

-L-ai văzut pe Contramaistru, Dor băiatule ? Înainte de a-i răspunde Maistrului, electronistul Dor Moolt icni, aruncând un sac de antene parabolice peste un maldăr de fibre optice. Toată nava prezenta aspectul dezordonat, mobilizator, al unui şantier hidroenergetic.

Jenat, Dor Moolt se mută neliniștit de pe un bocanc spațial pe celălalt.  ” E la… acolo…ştii dumneata… ”

Hleb ştia acum. Trecu prin portalul din stânga culoarului şi intră în Marea Sală pentru Activităţi Fiziologice. Contramaistrul tocmai se ridica încheindu-și combinezonul şi scoțându-și masca de sudură de pe faţă.

– Ce vrei, Hleb ? Mă căutai ?

– Ne cheamă Yahn la el Ababe. N-ai monitor aici, nu ? Hai să mergem !

Contramaistrul Ababe se puse în mișcare dar  nu răspunse. Dintr-un motiv necunoscut, în Marea Hală de Activităţi Fiziologice era întotdeauna extrem de abătut. Lui Hleb ii veni din mers ideea să afle de ce anume.

-Scuză-mă, Skil. D-ta porţi totdeauna masca de sudură când…ăă ? Vreau să spun aici in Marea Sală, înţelegi ? La activitatea fiziologică numărul 1 ?

Ababe căscă brusc gura ca o broască picurată pe cap cu acid sulfuric. Cuvintele îi alunecau din gură ca nişte bucăţi de slănină pe o foaie de şmirghel.

– Da, totdeauna . Din anul 2078, din lupta cu Pitulicii. Ai auzit de bătălia de pe AQK 202 ?

– Planeta Saurus ? Cum să nu . Ai fost şi tu acolo? N-am ştiut. Eram lunetist patru la împroşcătorul cu bacterii. La trei ani-lumină, în Brigada de Acoperire -Retragere.

– Ai avut noroc, băi Andrei. Mare noroc !

Gura lui Ababe se închise cu zgomot peste ultima propoziţie,ca un chepeng din lemn de fag peste o pivniţă plină ochi cu viruşi HIV. Când o deschise din nou, Hleb avu impresia că bucăţile de slănină alunecau acum pe o plăcuţă de frână nou-nouță .

– Ne-au luat ca din oală împuţiţii de Pitulici – hârâi Contramaistrul. Maistrul avu o mişcare de groază necontrolată, oprindu-se fulgerat pe loc .

-Ce vrei să spui ?  V-au luat Pitulicii prizonieri ?  Eşti nebun ?

-Da-  răspunse Ababe la una dintre întrebări, după care începură să se deplaseze din nou spre cabina Comandantului.

– N-am mai spus nimănui până azi, Hleb. În afară de ăia de la Serviciul Secret, normal.

– Normal- se grăbi Hleb să încuviinţeze. Și cum a fost ?

– Păi, cum a fost- rezonă Ababe. Mergeam de patru zile prin deşertul polar de pe Saurus. Zona era contaminată, beam numai bere prin furtunul de gaz, nu puteai să-ţi scoţi combinezonul nici o secundă, nici o milisecundă, nicio microse…

– Am înțeles ideea- îl ajută Hleb binevoitor. Ababe il privi intens din lateral.

– De unde ştii tu c-ai înțeles ideea ? Ai fost tu acolo, afurisitule ?

– Iartă-mă, Skil. Spune mai departe, îl îndemnă el blând .

– Mai departe- făcu Contramaistrul gânditor. Mai departe s-a întâmplat, da . Atunci s-a întâmplat…s-a intâmplat… Doamne, Maica Domnului … Atunci s-a întâmplat ! – urlă brusc Ababe din fundul pieptului.

– Dacă-ţi face rău nu mai povesti, Skil ! Mi-e tare…

Hleb îşi descoperi cu stupoare un sentiment de milă, complet interzis unui Maistru. In timp ca încerca să şi-l acopere, o dată descoperit, Ababe îl încolţi eu precizie.

-Trebuia s-o spun cuiva, Andrei. Zău că trebuia.Trebuia să mă defu…cum naibii îi spune Psiholoaga la asta, defu…

– Lez, cred – zise Hleb, completând inspirat.

–  Mă rog, cum îţi spuneam…Blestemaţii de Pitulici au pus o ambuscadă, au făcut e zonă aseptică, neradioactivă, nechimică, înţelegi ? Cum am detectat-o, ne-am repezit cu toţii la fermoare.Și…Doamne, îmi vin toţi dracii cînd mă gîndesc. Dacă aş avea aici un Pitulici, l-aş… înţelegi, ne-au… ne-au…

Contramaistrul izbucni în plâns. Din când în cînd se oprea ca să-și tragă palme, să citească buletinul meteo şi să se trântească cu capul de perete. Intr-un moment de neatenţie Maistrul îi înşfăcă capul cu tot cu cască şi începu să-l legene cu putere. Ansamblul format din capul lui Ababe şi braţele lui Hleb luă aspectul unui mecanism bielă- manivelă în mişcare accelerată .

-Haide, Skil, băiatule, haide, linişteşte-te …. Au trecut cincizeci de ani, ce naiba !

-Da ? – bâigui Ababe, ameţit de zgâlţâială. Ei bine, da, noi tocmai ne… cum să spun, ne… înţelegi tu ce făceam ?

-Pipi, da .  Am băut bere de multe ori, Skil, băiatule.

-Perfect, Doamne, înţelegi. Stăteam așa, …relaxaţi, Doamne, aaah…mi-aduc aminte și acum ce uşurare… Și-atunci au dat  buzna, scârboşii de Pitulici cu laserele lor cu magneziu. Ne-au orbit pe toți instantaneu. Ne-am predat. Zece mii de Oameni, cu dezintegratoare Bessemer cu tot, luaţi prizonieri pe când se pișau. Ce ruşine, Doamne !   Auuuu!  Aiihhh!  Văilei !
– Nu te mai tângui degeaba, Skil. Voi n-aţi avut nici o vină !

– Nu de asta mă tângui- urlă Ababe. Mă dai cu capul de perete când mă legeni !

– Scuză-mă ! Maistrul își luă pe seamă și  micşoră puţin viteza manivelei ca să nu-i crape biela Contramaistrului în braţe. După ce se mai gândi câteva secunde, reluă convorbirea prevenitor

– Deci aşa, măi Skil, te-au luat prizonier Pitulicii . Ce chestie nasoală ! Cumplit ! Să stai prizonier la Pitulici, Dumnezeule Sfinte !

-Opt ani, Andrei, opt ani  ! – strigă Ababe cu ură. Maistrul încuviință, plin de compasiune.

– Nenorocită soartă. Să lucrezi opt ani la computerele Pitulicilor opt ani ! Dumnezeule, Doamne Sfinte !

Ababe sări pe neaşteptate cu tot cu cap din braţele lui Hleb şi-l privi necruţător drept între ochi, lipindu-și vizorul căștii de cel al căștii Maistrului. Materialul compozit scrîșni acoperind scrâșnitul măselelor lui Ababe.

-Băi Andrei, tu-ţi baţi joc de mine, tu-ţi… tu-ţi soarele mă-tii ? La ce dracu’ le zici tu computere, tâmpitule ?

Fără să se supere, Hleb se uită la el ca un streptococ la o pilulă de Eritromicină. Întrezărind pentru o secundă posibila grozăvie a situației, încremeni în loc de spaimă.

-Doar nu vrei să spui că… Skil !  Ai stat opt ani la… femeile lor ?

– Opt ani- şopti Contramaistrul epuizat. Opt ani am fost sclav sexual la femeile Pitulicilor, măi Andrei ! Și femeile n-au fost niciodată partea mea tare ! Scuză-mi gluma involuntară, prietene !

Maistrul făcu un gest aiuritor cu mâna . Semnul arăta astfel : Palma dreaptă era arcuită peste un cilindru imaginar în timp ce antebrațul se deplasa din cot în sus și în jos cu viteză mică. Neînțelegând semnul, dar vrând să execute ordinul Umanului conținut probabil în el, un robot aspirator de gunoaie care trecea în viteză pe acolo, se holbă uluit prin receptorul video, până când se izbi cu tot corpul de perete , îndoindu-se complet.

– Când ne-au prins Pitulicii, continuă Ababe,  aveam 95 de kilograme . La schimbul de prizonieri de după Armistițiu ne-am strâns câte trei Oameni ca să ridicăm timbrul fiscal de pe masă și să-l lipim pe formularele de eliberare. Acum știi de ce la toaletă stau tot timpul cu masca de sudură pe față ?  Maistrul Hleb încuviință mohorât.

-Iartă-mă, Skil. N-am făcut-o dinadins. Contramaistrul îl privi cu o umbră sinceră de simpatie.

-Știu, Andrei. Ai făcut-o din prostie, nu din răutate !

Hleb tăcu iritat și se întoarse cu fața spre ușa de la cabina de comandă, dincolo de care îi aștepta Comandantul  Yahn . Prudent, Ababe își montă la loc masca de sudură .

Va urma în Războaiele Pitulicilor1.3