Războaiele Pitulicilor. 1.1

 

urmare din Războaiele Pitulicilor 1.0

Reparația Capitală continua neabătută, conform graficului de lucru. Maistrul Andrei Hleb privea cu nețărmurită ciudă operaţiile de mare tehnicitate executate de Roboţi, operații de la care Personalul Uman era exclus prin Lege.

– Te gândeşti la ceva, dom Maistru ?

Luat prin surprindere, Hleb se răsuci pe călcâie până când se lovi cu vizorul măştii spaţiale de ventilul aparatului de respirat de pe burta Lăcătuşului. Deși „Moebius Dik” avea atmosferă proprie, tot echipajul respira aerul din butelii individuale, la cererea Sindicatului, pentru ca nimeni să nu poată respira mai mult ca ceilalţi. Din acelaşi motiv, chiar şi Roboţii erau obligaţi să poarte aparate de respirat, pentru a nu incomoda psihic Personalul Uman.

Același lucru se întâmplase în 2040 ,cu fumatul . Întâi fusese interzis în locurile publice , apoi în locurile private, pentru ca în final să se interzică și paiele cu care se bea suc, pentru că puteau sugera din anumite unghiuri , fumatul. Trebuia să fii tare prost ca să confunzi un pai cu o țigară, dar cei care votaseră legea nu se gândiseră la asta, cum nu se gândeau la nimic altceva niciodată.

– Tu eşti, Kurt ? – făcu Maistrul nevăzând mai mult decât burta interlocutorului. De la o distanță de cinci centimetri toate burţile de pe navă erau extrem de asemănătoare. O uşoară enervare răbufnea in vocea Maistrului, căruia orice discuţie cu Lăcătuşul i se părea obscenă. Kurt avea 198 cm, iar Maistrul Hleb 152. Oricât de înălţătoare ar fi fost temele abordate, fruntea lui nu putea depăşi niciodată ventilul de pe burta lui Kurt Gut . Hleb făcu rapid doi pași înapoi și își ridică capul într-un unghi de 45 de grade.

– Bine că am dat de tine, Kurt. Ai verificat deja sasul doi ? Yahn pare a crede că intră vid din Spaţiu in navă pe acolo.

– Ce prostie – scăpă Gut. Poate scapă presiune, cum să intre vid prin …

– Gura, Kurt. Eu n-am zis că nu-i o prostie. Eu te-am întrebat altceva . Ce ?

– Păi , dacă am verificat sasul doi… Ziceam să mă uit și eu puţin la Roboții ăştia şi după aia …

– Ziceai, ziceai. Mereu zici tu câte ceva, Kurt . La zis te duce gura, te duce. La zis şi la mâncat și Dumnezeu știe la ce alte lucruri , că nu arăți de loc ca un heterosexual, dacă mă întrebi pe mine .

Kurt Gut era afro-american din părinți de origine germano-rusă . Tatăl lui biologic era un donator de spermă din Africa Centrală și mama lui biologică o donatoare de ovule din estul Siberiei. Prin urmare, era excesiv de sensibil la aluziile grosolane asupra oricărui fel de minoritate.

Pe lângă faptul că avea  198 cm, Kurt avea 123 de kilograme și un temperament coleric. Mâna lui zvîcni scurt spre dezintegratorul Bessemer. Reacţia Maistrului fu insă mai rapidă. Înainte ca mâna lăcătuşului să parcurgă o treime din drum, Hleb vorbi. Cuvintele lui făcură să vibreze membrana laringofonului, fură traduse într-o oscilaţie electrică care modulă o purtătoare radio, unda electromagnetică parcurse cei 80 de centimetri care-i despărţeau cu circa 300 000 km/s, fu recepţionată, demodulată, transformată în vibraţie acustică, zgâlţâi receptorul căştii Lăcătuşului, îi lovi timpanul, urcă scăriţa, izbi nicovala, mută melcul, excită nervul auditiv, după care influxul nervos goni nebuneşte prin neuroni şi sinapse ajungând la cortex unde fu despărţit brutal în semnificat şi semnificant, analizat şi stocat.

– Vreau să-ţi reamintesc, Kurt, prevederile Legii Goldstein, Legea Galactică asupra Insubordonării din 2994, abrogată în 2995, reactivată in 2996 şi amendată în 2997 cu paragraful Weinberg. Consoanele finale”rg” mai vibrau încă în eter în momentul în care Lăcătuşul terminase de demontat panoul cu celule fotovoltaice de la sasul doi.

– Ai mare noroc meștere că și pe tine te duce gura la vorbit ! – rânji obraznic Kurt, punând cu grijă piedica dezintegratorului Bessemer la loc, după care scuipă cu sete în direcția Maistrului. Având casca spațială pe cap, scuipatul se opri regulamentar pe partea interioară a vizorului, dar cel puțin îi arătase Maistrului că-l disprețuiește total și că nu se de teme să i-o arate, indiferent de prețul plătit . Cu condiția ca prețul plătit să fie mic, firește .

Va urma în Războaiele Pitulicilor 1.2