Când îşi reveni din leșin, Ghiță G. Toncea observă că este legat de un scaun având în faţa ochilor o lumină puternică, alb-gălbuie, lângă care părea că dansează un text în sanscrită lung cam de 80 de cm şi înalt de 20. „Am dat de dracu – mormăi Toncea în gând. ” Barem dacă citeam şi eu Cartea Tibetană a Morţilor, ştiam s-aleg acuma matricea, kamasutra și hare krishna mă-sii !” O voce subţiată nefiresc, semănând cu vocea unei fetiţe de 11 ani vorbind din fundul unei fântâni, adâncă de opt metri, în care cade liber o damigeană de zece litri plină cu mercur, răsună undeva în spatele lui „Piculină” : – Îşi revine imbecilul, domnule comisar ! “Nu-mi mai spune domnule comisar, tâmpitule ! ”, se auzi o a doua voce, firească. „Unde mă aflu? ” – întrebă Toncea, uimit. „Întâi întrebăm noi, Ghiţă dragă – spuse vocea firească. „Nu putem arde etapele, dobitocule. N-ai văzut ce-a păţit Mongolia când a ars etapele? Şi-a dat foc ia valiză ! ” „Grija Mongoliei o am eu acum” – bombăni Piculină prosteşte şi regretă imediat întrucât primi o lovitură sălbatică sub genunchi. „Ăsta-i Gânju ” – își spuse el instantaneu. Numai comisarul Gânju dă întotdeauna sub genunchi, tu-i rotula și peroneul mă-si !” A doua lovitură îl găsi pe Toncea mai pregătit. Gânju lovea întotdeauna exact cum sună poştaşul în film, de două ori. Deosebirea era că poștașul suna la aceeași sonerie, pe când Gânju lovea o dată la genunchiul stâng şi o dată la dreptul. Piculină îşi mută patru centimetri în lateral genunchiul drept şi a doua lovitură a lui Gânju nimeri piciorul scaunului care se rupse cu un trosnet sec. “Mi-aţi rupt piciorul, dom comisar” – râse Toncea sarcastic . „De unde dracu ştii tu că-s comisar?” – spuse iute Gânju. Piculină închise ochii pentru a da mai multă forţă rememorării. „Dom’ comisar, în 2004 m-aţi arestat împreună cu Gregorian Bivolaru pentru trecere frauduloasă a frontierei, deși nu mă mișcasem din casă. Din viteză m-aţi anchetat şi pe mine. Pe mine, care-i dăduse în gât pe ăia de la MISA. Trei ani de zile am băut suc de vezică sub acoperire pentru asta ! ”
„Nu-mi aduc aminte nimic” –rânji Gânju , încruntat . “ Imposibil,dom comisar. Cred că-s singurul informator de la Doi ș-un sfert din istorie, care-a luat bătaie în arestul din Rahova două săptămâni la rând.” „Batem pariu că nu ? ”- zâmbi, comisarul amuzat. „Dar să lăsăm trecutul deoparte, că aşa le pare el la toţi comuniştii, roz. Ce cauţi tu la noi, măi Ghiţă? Pen’ce vrei tu ca noi să sprijin guvernului ? ” Toncea se foi neliniştit câteva clipe apoi întrebă : – Pot vorbi deschis, dom’ comisar?
„ Dacă asta te ajută, poftim ! ” spuse Gânju şi-i trânti un pumn în plină figură. „Am înţeles, pot ” – făcu Toncea, tuşind şi scuipând puţin sânge printre dinți. Mi-era frică că v-aţi schimbat de când nu ne-am mai intersectat. ” Piculină tăcu câteva clipe după care începu să ciripească apăsat. „Dom’ comisar Gânju, la casa conspirativă SRI din Mendeleev se întâmplă ceva. Sunt mişcări de trupe, s-a schimbat femeia de serviciu, a venit un instalator nou, pe care l-am mai văzut la Cotroceni, reparând sifoanele la băi exact când s-a mutat dom Johannis acolo… Lumea vorbeşte.”
“ Ştim câte ceva – mormăi Gânju îngândurat. “Dar văd că nu ai spus nimic de Ion Cristoiu.” “Ştiţi şi de Ion Cristoiu ?” – sări Toncea agitat, transpirând din belşug. “Eu nu ştiu nimic, dom’ comisar, l-am văzut numai odată pe dom general Boldea că râdea de se rupea când îi citea blogul . Atât știu, nimic mai mult .”
“Bine – făcu comisarul după ce se gândi puţin. “De azi înainte ai să fii informatorul meu, pentru Doi ș-un Sfert. “ „Păi, deja sunt informator SRI, la Mendeleev” – obiectă Toncea mirat. „ Ai să fii şi la Lomonosov. Vorba bandiților de la CIA : Unde-a zburat Sputnik, zboară şi Apollo. “ Comisarul se întinse puțin și-i mai cârpi un dos de palmă peste ochi. “Când ţara dă de greu, ambiţiile personale n-au ce căuta. Dezleagă-l, Surcică ! ” . În timp ce agentul special Surcică îi desfăcea legăturile, lovindu-l repetat, ca din greșeală, în partea de jos a burții, Ghiță G. Toncea, poreclit Piculină, era pradă unei buimăceli insuportabile. Gândurile îi alergau nebuneşte prin cap. ” Deci voi fi agent dublu. Sunt primul agent dublu Român-Român din lume. Dacă reușesc să ies de aici, intru direct în istorie.” . Șuvoiul raționamentelor îi fu curmat brusc de lovitura restantă sub genunchiul drept . “Auuu ! Asta pentru ce mai a fost, dom comisar ? ” “Ca să-ți aduci aminte că eu nu rămân niciodată dator ” – zâmbi Gânju ,prietenos . 
După ce ieşi șchiopătând în stradă, Piculină îl zări din nou pe agentul DIICOT Mitran. Vreun cetățean cu suflet milos ridicase de unde -l lăsaseră hoții, lungit în mijlocul drumului şi-l atârnase cu omenie pe un gard. Pesemne nu trecuse mai mult de o oră, căci Ambulanța nu ajunsese încă. Piculină fu traversat de o undă intensă de regret.
„Dacă-i prindeam şi pe hoţi eram acuma agent triplu : DIICOT, SRI și Doi Ș-un Sfert” – observă el în gând , cu regret . „Ce s-ar m-ai fi bucurat mama c-am ajuns la fel ca ea ! ”
Mama lui Ghiţă G. Toncea fusese în tinereţe amanta lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretara lui Alexandru Nicolski şi profesoara de balet a Elenei Ceauşescu,
Revin obsedat cu rugămintea de a salva câinele, aşa cum am citit eu în vacanţa de vară dintre a II-a şi a IV-a – că toată clasa a III-a a fost o vacanţă – într-o carte că animalele mici, fără frontiere, fără boccica de rom sub bărbie, fără stăpân, fără ipocrizie, fără interdicţii şi fără resentimente nu merită asemenea soartă, să fie lăsat de izbelişte în jungla suburbiilor pe unde umblă oameni cel puţin dubioşi. Pentru că dacă nu ştie să strige „Help”, asta nu înseamnă că nu ar fi vrut. Help the dog! We need his style!
Cu un lucru sunt de acord. We need the doggystyle .
”….şi-l atârnase cu omenie pe un gard. Pesemne nu trecuse mai mult de o oră, căci Ambulanța nu ajunsese încă. ”
High quality pamflet! 🙂