Ofițer și biznizmen

În relatarea care urmează numele persoanelor care apar au fost înlocuite cu unele puțin mai imaginare.Faptele pot fi reale sau nu.  Cititorul poate decide și singur.

În timp ce se furişa pe străzile slab luminate din mijlocul Capitalei, ascunzându-se din când în când, ca să se odihnească, în câte o groapă de obuz, rămasă în București de la bombardarea Ploieștiului în 1944, ca o mărturie mută a faptului că şi piloţii americani greşesc, Dorin Kukosz era turbat de furie. Geanta cu     500 000 de euro în bancnote de 20 îi rupea umărul și făcuse ultimii 800 de metri pe jos, ca să nu se prindă șoferul de la firmă unde se duce. Ca de obicei, în asemenea stare psihică, el mormăia versurile unicei poezii pe care-o putuse memora vreodată, pe numele ei If , adică în românește Dacă , scrisă de Rudyard Kipling. Întrucât omul de afaceri memora mai greu în limba engleză, traducerea exactă în româneşte îl irita şi versurile îi scoteau din minţi în general, varianta lui proprie, s-o denumim „Dacă Kipling – Kukosz”, pentru uşurinţa expunerii, suna astfel:

Dacă cineva te enervează,

Dacă totu-i pierdut şi nu-i nimic de făcut

Dacă cineva se ia de familia ta

Dacă te calcă pe bombeu

Dacă te-njură de mamă sau de Dumnezeu , atunci

Rămâi om,calmează-te frăție, vezi cum îl dai în gât și-l bagi în puşcărie.

” Bună poezia, nu zic, da’ mie mi-a plăcut mai mult filmul”, îşi spuse în barbă Dorin . „Desene animate decât, da’ caracterele erau ceva de nu se poate. Ursul Baloo şi şarpele Kaa, epici, tati .” Aruncând priviri piezişe în lungul străzii Mendeleev, rotofeiul om de afaceri în rezervă deschise poarta casei de la numărul 25 şi intră gâfâind în curte. Fosta casă conspirativă a Securităţii,acum casă conspirativă a SRI, avea un aspect curat, civilizat, extrem de săsesc.

“ Deja se vede mâna lui Johannis și la SRI . Nici nu s-a răcit cadavrul politic al lui Băse ! Ce lipsă de coloană la serviciile ăstea.Mi-e silă ” –își spuse Kukosz în timp ce apăsa cu mâna butonul interfonului, mascat după urechea dreaptă a unuia dintre cei doi lei de piatră ponce care străjuiau intrarea principală. Fulgerat de-o mâncărime în talpă,biznismenul își scoase pe jumătate pantoful drept și își frecă călcâiul de coama ponce a leului din stînga .

„Regele şi patria”, se auzi în difuzorul mascat în urechea stângă a celuilalt leu. „Hait ! Au schimbat și parola”, gândi agitat Kukosz. Nu-i a bună ! Discret,ca să  nu-l prindă vreo cameră video de supraveghere, extrase din buzunarul secret al șepcii Hugo Boss mobilul Vertu și textă la repezeală – Elena, sunt fostul tău soț,Dorin.Îi duc 500 000 de euro generalului Boldea.Dacă o dau în bară știi la cine te duci . Apoi își drese vocea : „Băi, Floriane, ești nebun ? Sunt eu, Dorin, numele de cod Bursucul. Ce dracu, iar aţi schimbat parolele? „. Difuzorul rămase mut câteva secunde după care începu să hârâie din nou. „Bursucule, aici Codobatura, recepţie”.

-Recepţie, Codobatura. Roger – spuse Kukosz,iritat. ” Băi,fratele meu,v-am adus banii,ce mai vreți ?

„Aici noi punem întrebări,Bursucule. Cine are bastonul de cauciuc pune întrebările, tu-ţi pastele mă-tii ! „Kukosz înțepeni de spaimă . Era gata să se întoarcă și s-o ia la fugă,când difuzorul hârâi din nou.

” Hai c-am glumit,Dorine,ăsta, Bursucule.Vin de la o întâlnire conspirativă cu agenții acoperiți din presă şi am rămas setat pe caterincă. Intră,mă băiatule „. Dispozitivul de intrare electromecanic de la uşa metalică trosni ușor şi Dorin Kukosz intră înăuntru, trecu prin baie, bucătărie, două camere mici, o cămară, ieşi pe balcon, mai trecu prin trei holuri şi-o anexă şi intră,în sfârşit,în Camera de consiliu.

„Trăiască Serviciul şi Generalul!” salută el tare. „Să trăieşti, Dorele ! – spuse generalul Boldea moale. „Hai, noroc”, spuseră ceilalţi ofițeri SRI din cameră. Erau întotdeauna doisprezece, după modelul creştin introdus în Ierusalim de Isus Hristos, în Franţa de Ludovic cel Sfânt și în Ungaria de Ştefan cel Sfânt . În România,fără legătură cu creștinismul,modelul fusese introdus abia în 1981 de Emil Bobu . Kukosz puse cu grijă geanta cu bani pe masă și rămase tăcut .

“Ce te frământă , Dorine ?” întrebă generalul Boldea cu bândețe. „Nouă poţi să ne spui tot, ştii doar”. „Absolut tot”, rânji consiliul în cor. “Oricum, știm și ce număr o să ai la cartela preplătită de mobil pe care o să ți-o cumperi poimâine” – râse Boldea rece. ” Ştiu asta”, murmură Kukosz abătut. ” Am adus ăia 500 de mii . E vorba de treaba cu televiziunea lui Ghiță,ca să fie mai clar”, încheie el dintr-o suflare.

„ Ce v-am spus eu, brontozaurilor că-i aduce ? ” – făcu generalul mulţumit. „Cu ce vă bat eu capul toată ziua, măi nenorociţilor ? „. „Trăiască generalul şi Serviciul !” – strigară ceilalți ,disciplinați.

“Dacă vreți,puteți să-i numărați ,sunt toți” –spuse moale biznismenul . Generalul schiță un zâmbet amuzat, după care își puse palmele pe masă .

“ Nu-i nevoie,Dorine .Dacă nici între noi nu mai avem încredere,se duce dracu țărișoara asta ” . Generalul Boldea se aplecă în faţă pentru a da mai multă greutate vorbelor care urmau. „Domnilor, din acest moment demarăm acţiunea. Numele de cod al acţiunii Lista lui Spielberg”

” Spielberg?”, strigară toţi cuprinşi de frisoane.Orice nume care aducea pe departe a Mossad îi umplea de frisoane pe șira spinării. „Spielberg”, încuviinţă generalul. „Lista lui Spielberg. Ai văzut filmul, Dorine?”. „Cu dinozaurii sau cu holocaustul?’ – întrebă pierit Kukosz .

„Cu care vrei tu „, spuse generalul. ” Colegi,treceţi la executarea misiunii”. Oarecum buimaci, cei 11 ofiţeri SRI ieșiră din încăpere şi se împrăştiară prin oraş în câteva secunde. Generalul rămăsese neclintit la masa privind în gol. “ Deci, acu suntem OK, Floriane ? -încercă să obțină o asigurare inutilă Kukosz. Generalul nu răspunse . Kukosz se întoarse ușor pe călcâie,merse cu încetinitorul spre ieșire doi pași,după care o rupse la fugă .Ieși din casă,apoi continuă să fugă gâfâind către locul unde îl aștepta șoferul cu limuzina.În capătul străzii,coti brusc la dreapta spre Biserica Amzei și spuse ca pentru sine, neliniștit :  – Acu că sunt cu banii luați,sper să nu ajung și f…

Ultimul cuvânt,mai mult ca sigur unul obscen, după consoana cu care începuse,îi încremeni pe buze,când văzu cele două matahale mascate care apăruseră din senin în fața lui .

–Dă,Doamne,să fie hoți cu cagule,dă Doamne ! În clipa următoare,lumina slabă a unei lanterne căzu pe pieptul uneia dintre matahale și Kukosz văzu că erau polițiști . Pe neașteptate îi veni în minte o propoziție în limba engleză . “ Forgive Me, Father, cause I have sinned ” , apoi leșină.