O istorie comică a arestării preventive.Antichitatea

I. Arestarea preventivă în Antichitate

Ca un pescar pretențios, care dă cu dispreț la o parte heringul lacom și merluciul naiv,pentru a prinde speriosul red snapper,istoricul diletant serios azvîrle nepăsător consemnările despre flota grecească în Bătălia de la Salamina, cartea tehnică a mașinii de cifrat Enigma care a influențat decisiv al doilea război mondial,pentru a se apleca asupra subiectului rar abordat al arestării preventive în antichitate. Mai întâi ,vorba regizorului, trebuie să stabilim cadrul. Ce este arestarea preventivă știe orice român de la televizor, să vedem cum se practică azi. Arestarea preventivă se practică dacă acuzatul reprezintă un pericol public, dacă există suspiciuni întemeiate că ar putea fugi, dacă există suspiciuni întemeiate că ar putea distruge probe ori influența martori în dosar.

O formă rudimentară a arestării preventive apare încă din antichitate în Grecia Democrat Sclavagistă,în care cetățenii unui oraș-să zicem Sparta, arestau preventiv cetățenii altui oraș ,să zicem Atena sub suspiciunea întemeiată că altfel îi arestau preventiv ceilalți pe ei. Nu era nevoie de dovezi,suspiciunea însăși era dovada,iar arestarea preventivă dura toată viața și era numită sclavie. Campaniile de arestare se numeau războaie și nu erau duse de procurori,ci de armată.Cel mai renumit procuror al Greciei Antice a fost Alexandru Macedon,care a arestat preventiv aproape toată populația cunoscută a globului terestru. Arestarea preventivă greacă a fost prima formă de anchetare democratică documentată din istorie.

În Roma antică, care, fără a fi acuzată în existența ei de plagiat,a copiat în întregime Grecia antică cu citarea sursei,arestarea preventivă a îmbrăcat două forme,după cetățenia celor arestați.

1.Cei care nu aveau cetățenie romană erau arestați după modelul grec, pe baza suspiciunii întemeiate că dețineau bogății care se cuveneau poporului roman . Acum apare pentru prima dată mediatizarea excesivă a arestărilor preventive: după ce arestau populația unei țări, anchetatorii le citeau oamenilor drepturile (așa cum rezultau din faimosul Dreptul Roman), apoi îi târau cu carele(neavând dube) la Roma, unde îi treceau pe sub Arcul de Triumf . Stenogramele apăreau sculptate în piatră (vezi Columna lui Traian),iar bălăcăritul în direct de la televizinile de știri era simplificat printr-o bălăcărire directă cu mere putrede în timpul defilării.

Un exemplu celebru este arestarea preventivă a lui Vercingetorix de către Caesar și judecarea lui cu mare celeritate prin spânzurare la Roma

2. Cetățenii care aveau cetățenie romana erau arestați preventiv sub suspiciunea întemeiată că într-un fel sau altul complotează pentru destabilizarea orânduirii sclavagiste.Arestarea preventivă se făcea în general prin omorârea suspectului, iar judecata lăsată pe seama Istoriei.

Motivul era că procesele aveau un rezultat imprevizibil, juriul fiind întregul popor, și oricine știe că mărimea capacității mintale a unui popor este întotdeauna mult mai mică decât suma capacităților mintale individuale ale componenților lui .Un exemplu de arestare preventivă a fost cea a lui Marius Tullius Cicero, care a fost urmărit penal de Caesar și după ce a fugit în Grecia,apoi iertat și arestat preventiv cu sabia de Marcus Antonius. În alte cazuri, cum ar fi Seneca, arestarea preventivă s-a făcut prin sinucidere .

In fine, cea mai importantă arestare preventivă din Antichitate a fost,de departe, cea a lui Iisus Christos, care a făcut nu numai Istorie ci și Religie . Iisus a fost arestat preventiv sub suspiciunea întemeiată că voia să întemeieze religia creștină . De asemenea a fost acuzat de asumare de identitate falsă ca Fiu al Domnului Dumnezeu sub mărturia dovedită mincinoasă a ucenicului său Iuda, care a luat mită 30 de arginți. La arestarea preventivă ,ca o ironie a istoriei pe care numai românii o pot înțelege,cocoșul a cântat de trei ori. A fost de asemenea acuzat de instigare la Viață falsă de Apoi. După ce instanțele s-au spălat pe mâini de acuzațiile liderilor evrei,s-a dispus încătușarea pe cruce,utilizând drept cătușe,cuiele . Completul de doi judecători Ana și Caiafa a justificat ulterior arestarea preventivă prin intenția Inculpatului de a fugi ,ceea ce s-a și întâmplat Iisus înălțîndu-se de pe Cruce prin miracolul Învierii.

Dacă ați ajuns cu lectura pînă aici,e timpul să tragem concluzia. În România,cercetătorul istoric diletant,dar serios, fie că citește mult la Biblioteca Universitară (ca maestrul Ion Cristoiu), fie că citește puțin la el acasă(ca mine), fie că nu citește deloc nicăieri (ca Mugur Ciuvică) este capabil să sintetizeze din analiza arestărilor preventive din Antichitate învățăminte esențiale pentru prezent.