Acum trei ani, pe 15 ianuarie 2015, după mai multe tentative nereușite de prelungire a activității umoristice în televiziune, m-am hotărât să construiesc un blog. Vorbeam mereu cu persoane care erau foarte sigure că Internetul este viitorul și că toată lumea care apreciază un umor inteligent se află acum în online, că nimeni nu se mai uită la televizor, ș.a.m.d. Toată treaba părea simplă și succesul garantat. Era suficient să scrii ceva cu umor, să nu recomentezi la nesfârșit aceleași evenimente regurgitate deja de alte sute de bloggeri și să fie ceva original. Umorul trebuia să utilizeze un limbaj cât de cât elegant, pentru că lumea era sătulă de înjurături. Nu mai spun că faptul că majoritatea prietenilor de pe Facebook se tânguia aproape zilnic că lipsește din online partea aceea a umorului complicat cu referințe culturale (care să nu depășească totuși nivelul cultural al anului patru de liceu, să nu sărim peste cal).
Conform previziunilor, imediat după ce-ți stabilizai un număr de cititori (ceea ce, conform celor enunțate mai sus, părea floare la ureche) urmau să apară și sponsorii și nerușinatele propuneri comerciale pentru publicitate, așa-zisele advertoriale, care să verse banii în cont.
Dacă acest eveniment cu probabilitate unu (conform părerii inițiaților) nu se producea, adică exact ce s-a întâmplat, prin simpla adăugare a unui buton „Donați” finanțarea blogului urma să fie cât de cât asigurată. Cititorii mai înlesniți ar fi donat ei câte ceva, finanțând atât munca și timpul pierdut al scriitorului, cât și neînlesnirea celorlalți cititori care nu aveau ce să doneze. Mai mult decât atât, prin respectivele donații ar fi fost evitate și enervantele ad-uri publicitare, atât de mult detestate de publicul din online.
După trei ani și după aproape 400 de texte originale publicate pe dânsul, blogul a înregistrat donații de 986 de euro (echivalând dolarii, lirele britanice, dolarii canadieni și leii românești), adică peste 300 de euro pe an. Ceea ce, la o medie anuală de 240 440 de vizitatori unici și 366 521 de vizite e foarte bine, cred. Folosind regula de trei simplă, nu-mi rămâne decât să mă autodepășesc pe linia continuă și să atrag în 2018 cam 2,4 milioane de vizitatori, pentru a spera la donații de 9 860 de euro anual, o sumă care pare rezonabilă pentru cineva care-și ocupă tot timpul cu scrisul.
Dar până atunci vreau să mulțumesc cu respect celor 36 de donatori care au sprijinit și financiar editarea blogului în acești trei ani. Ei sunt :
Dan Zincă, Paul Fogarassy, Ioan Catalin Frandes, Daniel Avram, Călin Pop, Monica Fackelmayer, Ana Maria Bujenita, Angelo Farcasanu, Judit Paton, Catalin Perju, Mirela Frandes, Octavian Giurca, Maria Loredana Stirbu, Lavinia Pirlog, Radu Badale, Mihai Ghita, Ioan Florian Barca, TETHISSOFT, Ion-Dumitru Rusu, Cato Constantine, Lucia Lucaci, Lucian Cighir, Raluca Bruce, Ionut Stănculeanu, Sava Anca, Horatiu Marinescu, Aurelian Despa, Marius Ogrean, Olivia Falkenstein, Cristian Sarpe-Tudoran, Anca Argeșiu, Sorin Petrof, Petru Dragos Duduman, Ioan-Adrian Brumboiu, Dan Bacinschi, Marlena Rusei.
Drept care am încheiat prezenta dare de seamă.
P.S. Normal era să dau ieri darea de seamă, dar a fost și aniversarea lui Mihai Eminescu și demisia lui Mihai Tudose și n-am vrut să le deranjez.
La multi ani si spor!
Munca si continutul original sunt penalizate pe la noi, gloria e la cei ce coaguleaza ce-au facut altii. Apoi, generosul Google trimite direct catre astia la orice cautare. De exemplu, mai recent, in loc sa ajungi direct la furnizori de continut original precum Dan Rosca, Radu Oltean (arthistoria), @armyuser (locuri in bucuresti), @raiden (rezistenta urbana), eu (analizaistoricoarhitecturala), o cautare actuala trimite imediat la un ouatib.blogspot unde sunt ingramadite articole furate fara citarea sursei … Probabil ca succesul financiar e la ala. Ce-i drept, eu nici nu mi-am facut ganduri vreodata ca ar iesi vreun oarece nici din blogul din blogspot nici din cel de wordpress. N-am donat dar cateva clik-uri am dat iar blogul e in lista mea, asa ca sper ca am contribuit – renumeratie mica, dupa buget, coane Fanica – in minuscula proportie macar la „rating”.
Dar vorba romanului: „noi sa fim sanatosi!”.
Adevărul este că ”Donezi, nu donezi, vremea trece”…Succes în 2018,Dorule!
Mulțumesc, domnule Cristinele !
Cristian Gretcu,te tin minte bine de la Divertis unde cel mai des il caricaturizai pe Presedintele Iliescu si altele multe si bune si -mi pare rau ca,daca altfel nu se poate,nu esti mai prezent pe aici.Cred cu tarie ca dialoguri intre tine si Doru Antonesi ar fi de milioane de zambete.La multi ani pentru 2018 si urmatorii cat mai multi!
1) Procentul e de luat in seama, blogurile profitabile nu sar de 3-5 la suta vizitatori platitori.
2) Trendul organic a cazut in 2018 oricum, cautati informatie proaspata pe internet ca sa va menajati efortul. (O sa public noile trenduri pe grup in cateva zile.)
3) Felicitari!
Mulțumesc pentru punctul 3. O să reflectez la 1 și 2, deși n-am de ce. Blogul rămâne numai ca suport și test pentru cărți.
In paralel, piata continutului video este prioritatea tuturor providerilor si oarecum abia la inceput, par sa urmeze vremuri bune pentru scenaristi-producatori care devin centrul de greutate al proiectelor (diferit de anii nouazeci, cand retorica vizuala avea prioritate).
Sunt si eu dispus sa ma adaug la lista prezentata, la nivelul a 50 euro/an incepand cu prima zi lucratoare dupa 15 a primei luni din an,cand iau pensia,.Posteaza contul bancar.Multumesc.
Mulțumesc, dar am renunțat la ideea cu donatul. Am expus numai greutățile, ca învățătură bătrânească pentru cei care se apucă de mâine de asta
Esti sarcastic si nedrept.Eu am fost sincer.
Nu, chiar am renunțat. Îmi voi susține doar cărțile aici, deci nu-s nici sarcastic, nici nedrept.