Nasul și degetul.III

Agenta Busuioc deschise ușa de la celulă cu o îndemânare îndelung exersată și o împinse pe Elena Vidrea cu blândețe în interior. Elena făcu un singur pas înainte și rămase încremenită în loc, privind cu prefăcut curaj în jur. După ce parcurseră distanța de patru metri de la perete până la ochii ei, radiațiile luminoase îi traversară cristalinul, se izbiră de retină, excitară ușor terminațiile nervului optic, apoi influxul nervos se năpusti prin dendrite și axoni, până când ajunse în  lobul occipital, unde rutinele creierului mare se apucară imediat să interpreteze informația. Informația brută era următoarea:

Celula nu avea mai mult de 16 metri pătrați, suprafață în care erau îngrămădite o pereche de paturi suspendate, un televizor mic, o măsuță cu lacul scorojit și două scaune. Lumina pătrundea printr-o fereastră nu prea mare, care dacă ar fi fost curată ar fi fost probabil transparentă. Culorile predominante erau : bleu murdar, gri murdar, maro murdar și alb murdar. Ca un reflex de autoapărare, ochii Elenei se umplură imediat de lacrimi. Fără a băga în seamă tulburarea arestatei, polițista se adresă sever celorlalte două femei din încăpere. “Fetelor, aceasta e noua voastră colegă, Elena Vidrea. Cum spuneți ?”

“Bine ai venit, Elena !” –răspunseră ele în cor, disciplinat.

“Bine v-am găsit !” –spuse aceasta mecanic, sprijinindu-se de patul din stânga.

”Îmi place să văd că vă înțelegeți bine deja” –zâmbi ironic agenta Busuioc, dând-o pe Elena ușor la o parte din drum și trăgând de o perdea atârnată pe o bară în stânga ușii.

”Asta e baia,că altfel nu știu cum să-i spun” –mai zise ea după o scurtă pauză. Vidrea privi într-acolo o secundă, suficient cât fenomenele fizico-biologice care avuseseră loc la intrarea în celulă să se producă din nou. De data asta informația brută era următoarea : așa zisa baie avea patru metri pătrați și era o budă turcească, moștenire culturală din perioada fanariotă.

“Cam astea ar fi informațiile relevante pentru moment, vă las să vă cunoașteți mai bine. Cine știe, poate fi începutul unei frumoase prietenii ”, încheie pe un ton bășcălios polițista și ieși, încuind ușa la fel de profesionist ca prima dată. În lumea lucrătorilor din penitenciarele Uniunii Europene, românii erau considerați cei mai buni la închis ușa. Francezii erau cei mai politicoși, nemții-cel mai greu coruptibili, iar britanicii-cei mai buni vorbitori de limbă engleză. Cea mai înaltă dintre cele două colege de suferință ale Elenei, o brunetă cu picioare lungi, se ridică de pe pat și îi întinse o mână subțire, cu palme neobișnuit de mari .

“Diana Mureșoaie. Sunt o mare fană a dumneavoastră. Supertare ! Pentru mine ați fost un model de când mă știu ”.

Elena îi strânse mâna plăcut surprinsă. ”Serios ? În ce sens ?”

“În toate sensurile care-mi pot trece prin cap.”

“Adică în maxim două” – mormăi disprețuitor cealaltă arestată, ridicând privirea dintr-o revistă glossy. Elena îi aruncă o privire scurtă, apoi se întoarse înapoi spre Diana și o întrebă încet : “Pe tine pentru ce te-au arestat ? ”

„Instigare la proxenetism în formă foarte continuată” –râse fata. “Și prostituție cu tentă politică ”.

Vidrea tresări ușor .“ Cum ?”

“Am făcut sex pe bani cu doi senatori și trei deputați ” – râse Diana din nou. “Puteai să-ți faci un partid mai mare decât al lui Tăriceanu ” – se înveseli deodată Elena.

“Dacă ar putea să facă ceva și cu alt organ decât cu cele folosite la sex ” –interveni iar sarcastic cealaltă femeie, o roșcată ușor corpolentă, care se ridică din patul de jos. Cu un pas surprinzător de elastic, se apropie de Elena și-i întinse mâna și ea.

“Aneta Miculuță, expert contabil. Instigare la evaziune fiscală, uz de fals și fals intelectual ”

“Și fals contabil, că n-are nici o diplomă ” –se strâmbă Mureșoaie în spatele ei.

“Hai să vă arăt ceva care o să vă dea pe spate”. Aneta scoase de sub pătură o pungă de plastic, dădu la o parte niște mere și două borcane de zacuscă și extrase o cutie cu coperți lucioase.

“Ce-i asta ?” –întrebă Elena.

“Fifty Shades of Grey !”-spuse falsa contabilă pe un ton triumfător.

“Păi n-avem niciun dvd player aici”- zise Diana.

”Cartea tu, nu filmul ! –preciză Aneta .

“Super tare !” –făcu Diana. “ Și ce putem să facem cu cartea ?”

“Putem s-o citim, fetiță ! E mai tare ca filmul, imaginația nu e limitată în nici un fel de viziunea regizorului” –strigă Aneta, enervată.

Diana Mureșoaie execută cu talent o imitație perfectă de handjob, în care nici nu se observa lipsa obiectului acțiunii. Celelalte două femei o priviră atent, gândindu-se că așa ceva e bine de știut oricând în viitor.

„Putem s-o citim, bună idee” – aprobă Vidrea .”În felul ăsta poate că învățăm să scriem una asemănătoare. Oricum, dacă ăștia insistă să ne țină în pușcărie, va trebui să scriem niște cărți, nu ? ”

“Super tare. Citim și scriem cărți ! Nu puteau să găsească și ei ceva mai feminin de făcut ca să-ți scurteze pedeapsa ? ” –se bosumflă Diana.

Elena Vidrea cântări o secundă cartea în mână. “Nici eu n-am mai apucat să văd filmul, că m-au arestat misoginii. De unde o ai, Aneto ?”

“Am luat-o de la bibliotecă, înainte să apuce s-o împrumute bărbații. Că după aia, nu-i mai puteai dezlipi paginile. If you know what I mean-clipi din ochi Aneta Miculuță, cu subînțeles.

“Și eu știu ! Super tare !” –se hlizi Mureșoaie, executând un handjob chiar mai precis decât primul. Elena Vidrea privi în zare prin geamul murdar al ferestrei, cu o undă neașteptată de speranță.

“Fetelor, dacă reușim și noi  să scriem așa ceva, o să luăm atâția bani că nu va mai trebui să furăm niciodată !

”Și nici să ne prostituăm ?-întrebă Diana Mureșoaie, cu regret.”În nici un fel? Nici măcar, nu știu… intelectual sau politic ?”

Elena se gândi câteva secunde apoi răspunse ferm. “Numai dacă vrem noi “ și deschise cartea cu o mișcare hotărâtă.