La francul elvețian nu te duci cu sacul

Spre deosebire de expert, care trebuie să pășească printre fapte și evenimente cu atenție, să experimenteze și să verifice de multe ori pînă se pronunță într-o chestiune, analistul poate păși vitejește înainte, călcând în picioare faptele care nu-i convin, ignorându-le pe cele care sunt îndoielnice, subliniind doar ceea ce pare să-i sprijine concluzia, concluzie pe care mai rămâne doar s-o trântească de masă cu suficient zgomot, cât să se audă ecoul în media. Este exact ceea ce am făcut în continuare, pentru a tranșa odată problema creditului în franci elvețieni .

Banii sunt acea convenție prin care unii i-au lămurit pe alții că au dreptul să aibă mai mult ca ei. Că strămoșii lor i-au bătut în gură ca pe moneda de un franc elvețian pe strămoșii lor, că au muncit mai mult decât strămoșii lor , că au furat mai mult decât strămoșii lor, etc. Cât de relativă este proprietatea în bani, pământ, case sau uzine se vede din când în când în istorie. Un exemplu care mi-a plăcut mie : în 1789 un grup de cetățeni din Franța, care-și spuneau iacobini, instalează ghilotine în piețele publice și încep să toace gâturi. Puteai să schimbi repede francii francezi în franci elvețieni, oricum ți-i lua și pe aceia. Iar dacă Robespierre zicea că aurul nu e bun și e mai bună e hârtia Republicii, atunci puteai să-ți bagi punguțele cu doi galbeni în interiorul corpului, pe unde îți bagă degetul proctologul. Mulți așa au și făcut.  Și pentru că nu erau proctologi în epocă i-au păstrat pentru mai târziu. Sau un exemplu de-al nostru : în 1948, un grup de cetățeni din România care-și spuneau comuniști a hotărât că tot ce era al fiecăruia devine al tuturor și al nimănui. Degeaba au protestat proprietarii să se revină la situația dinainte, în care ei aveau tot și statul nimic. Cei care și-au păstrat actele, la fel ca francezii punguțele cu galbeni, au recuperat câte ceva după mai bine de 50 de ani.

În epoca cu care suntem contemporani nu mai e nevoie să faci revoluții ca să iei banii cuiva. Poți să mărești sau micșorezi valoarea unei monede față de alta. Poți micșora sau crește o dobândă. Mărești prețul la petrol, introduci certificate verzi sau bagi taxe pe stîlpi și accize pe motorină. Faci mărire de capital sau intri în insolvență. Dai credite în franci elvețieni cu dobândă mai mică și după aia dublezi francul . Era riscant să iei credit în franci elvețieni ? Era, dar regula era că francul e legat fix de euro . E riscant să joci la ruletă ? Firește, dar după ce pui miza pe masă și crupierul dă drumul la bilă, nu vine patronul Cazinoului să spună că roșu nu mai plătește dublu, ci un sfert, iar negru nu plătește nimic . La spartul tîrgului bursei, după război, cei care au câștigat vor să nu se schimbe nimic, iar pierzătorii să se revină la situația de dinainte. De obicei câștigătorii câștigă, asta fac ei.

Concluzia 1. Modul isteț de a lua credite în orice monedă, oricât de volatilă, este cu puțin timp înainte de o Revoluție , cu condiția să cheltuiești aiurea banii, altfel o să ai proprietăți și ți le ia .

Concluzia 2. Când vor apărea creditele în bitcoini, mulți oameni se vor împrumuta masiv. Dacă se va aprecia bitcoinul, vor cere anularea Internetului și revenirea la situația de dinainte de www.