Ion Țiriac și proverbele cu proști

Aud că Ion Țiriac, cel mai bogat negustor cinstit din țară, a declarat că, la o adică, el preferă oricând hoțul în locul prostului. Să zic așa, în nădejdea că am să fiu primul om din lumea asta care prinde o sponsorizare de la el, m-am apucat să fac niște înlocuiri, în ideea ca să transform proverbele populare rumânești cu proști mai pe gustul lui. Gen.

Deci, cum ar veni, zicătoarea „Prost să fii, noroc să ai” se schimbă în „Hoț să fii, noroc să ai”, că oricum hoțul are mai mare nevoie de noroc decât prostul, că prostia nu se pedepsește cu închisoare. Ce-i drept, nici nu se grațiază de Parlament, ăsta e dezavantajul la prostie. Că altfel ar trebui dată o lege ca cel puțin jumătate din parlamentari să fie grațiați și pentru asta.

„Hoțul, dacă nu-i fudul, parcă nu e hoț destul” sună perfect, mai ales dacă observi că primii hoți prinși sunt ăi mai fuduli dintre ei,  iar zicătoarea „ Prostu-i prost și în ziua de Paști” se poate înlocui lejer cu „Hoțu-i hoț și-n ziua de Paști”. Că hoțul oricum e nevoit să calce porunca a opta, deci Paștele e cam fără relevanță pentru el, gen.

Vorba de duh a lui Alexandru Lăpușneanu  „Proști, dar mulți ! ” cu referire la poporul adunat în fața porților domnești să ceară capul lui Moțoc, care, pentru cine nu știe, erea un pentru Vodă Lăpușneanul  cam cum ar fi Grindeanu pentru Dragnea, se poate schimba fără probleme în  „Hoți, dar mulți !” care e cam la fel de adevărată.

Nu mai spun că dacă zicătoarea „S-a-ntâlnit hoțul cu prostul ” se transformă în „ S-a-ntâlnit hoțul cu hoțul”, treaba e și corectă politic, că e egalitate de șanse la furat.

Singurul proverb pe care l-aș propune să rămână neschimbat este „ Decât cu un prost la câștig, mai bine cu un înțelept la pagubă”. Că din ce știu eu, ori se întovărășește cu hoțul, ori cu prostul, Ion Țiriac nu iese în pagubă niciodată. Iar cu înțelepți cam nu pare că se întovărășește, nici măcar la câștig.

Titi Smeureac, cioban freelancer