Diminețile unui călău bolnav
-după 670 de ani-
Soarele abia răsărise şi strălucea stins prin perdeaua groasă de ceaţă albă. Carele înaintau scârţâind prin iarba fragedă. Condamnaţii se sărutau, bărbaţi, femei şi copii, sub cerul liber. Silueta eşafodului se desena limpede pe cer ca o lovitură de topor în fruntea unui albinos. Pacea şi liniştea domneau atotstăpînitoare. Nu erau E-uri în mâncare, nu era mâncare, nu erau noxe de motorină, nu era motorină. Era bine. Era anul 1347 după calculele Papei Grigore Primul şi 6124 după alte calcule.
Călăul din Briggenham suferea de tuberculoză de multă vreme. Toţi se gîndeau cu spaimă la ziua în care se va săvârşi din viaţă. Pe mâna cui aveau să rămână ? Dacă le trimeteau vreun nepriceput de la Londra ?
Dar pentru moment, Mr. John îşi făcea meseria cu multă îndemânare. Nici un condamnat nu se plânsese încă. Deodată, toţi cei din piață izbucniră într-un plâns isteric. Cât pe-aci să-şi piardă capetele din cauza spaimei. Călăul îi linişti părinteşte, ascuţind cu mâna liberă securea. Cu cealaltă îi mângâia cum se pricepea. Un grup de slujitori ai Bisericii Anglicane ieși din Catedrală, plecând să ia masa într-un cadru organizat. Călăul tuși din rărunchi în semn de respect. Călugării îi dădură binecuvântarea și tușiră și ei.
Tuberculoza făcea ravagii în Evul mediu. Cel mai mare dușman al tuberculozei, doctorul Bacil Koch s-a născut aproape de zilele noastre. Astăzi el este mort. Execuția începu într-o disciplină exemplară.
Dimineața se scurgea cu repeziciune în clepsidre, capetele condamnaților se scurgeau și ele în piață, ca apa prin șanțuri după ploaie. Din cauza surmenajului, călăul adormi și visă că doarme pe o pajiște, la umbra unei ghilotine nou-nouțe.
Condamnații neprocesați încă adormiră și ei visând la o viață mai bună, viața de apoi. Apoi se făcu seară. Sunară trompetele, se treziră toți și plecară la culcare. Toate diminețile călăului bolnav sfârșeau seara. Va mai prinde Mr. John, dimineața de a doua zi ? Toți se întrebau, dar răspunsul a fost aflat abia a doua zi. Nu, n-a mai apucat.
Un text din 1983
De atunci si pana acum nu s-au schimbat decat tehnologiile de procesare prin aprobari parlamentare tacite ,adica „pe blat”.Visele au ramas aceleasi.Mr.John-ii s-au inmultit ca sobolanii si traesc bine merci. Vai mama noastra de prostovani!Sa ma scuze autorul!
Asa,in afara subiectului,mai tine cineva minte cantecul de jale, care incepe cam asa : ” Of,of,of,capitane de judet,mai,de ce n-ai venit sa-mi spui,ca-mi luam armele din cuui …….” ?