Numele şi prenumele : Antonesi Dorin Radu
Numele folosit curent : Doru Antonesi
Porecla : – (pentru eventuale citaţii ale puterii separate judecătoreşti) : Monstrul
Data naşterii : – 28.08.1959 în locul Gura Humorului . Ca o observație măruntă – H nu este aspirat în limba română .
Alte aspecte : Naţionalitatea română este o precizare importantă pentru locuitorii din Bucovina multietnică de Sud şi a fost dobândită de la naştere, fără nici un efort propriu.
Copilăria : -lipsită de griji, ca la toţi copiii inconştienţi, a luat sfârşit odată cu începerea studiilor.
Studii : Şcoala generală (uneori prea generală) şi Liceul Teoretic (mult prea teoretic ) în Gura Humorului, Facultatea de Electrotehnică absolvită în Iaşi în ideea, răspândită în epocă,
de a deveni inginer . Mai exista în epocă fantezia erotică de a deveni doctor, mai bine zis medic, cum era numit atunci, pentru a nu fi confundat cu toți plagiatorii universitari.
Alte alte aspecte : -o carieră ca inginer stagiar şi chiar ca inginer între anii 1984 -1993 la IIRUC Bucureşti unde s-a călit siliciul în locul oţelului şi s-a demonstrat încă o dată că de unde nu se potriveşte, nici Dumnezeu nu cere.
Devieri :- comportamental vorbind, nu. Numai ideologice, de la linia oricărui partid . Incetul cu încetul, atracţia umorului a fost irezistibilă, ceea ce a dus la fondarea Grupului Divertis în 1981 împreună cu Toni Grecu şi Florin Constantin şi la o alunecare pe această pantă întoarsă în sus. Grupul Divertis a evoluat continuu , ca o stea de tip Pitică Albă , până când a explodat în 2008 , cele două mase rezultate, Distractis și Serviciul Român de Comedie, deplasându-se spre roșu –vânăt, ca două galaxiuțe după un Little Bang. Ce s-a întâmplat se ştie. Ce nu se ştie, merită să rămână neştiut în continuare. Sau, pentru cititorii mai tineri, se merită să rămână neștiut în continuare.
Starea civilă : – căsătorit, copii aveţi ? Da , da .
Alte activităţi para -literare : o broşură de literatură Enigma lui Quetzalcoatl scrisă în 1987 şi editată în 1990, un spectacol de teatru scris împreună cu Toni Grecu sau invers în 1986 “Astă seară stau acasă “ jucat la Teatrul Mic. In 1998, pentru o nouă primăvară pe vechile dureri am început o colaborare cu Academia Caţavencu, din care Legea lui Lavoisier a ieşit întărită , nimic nu s-a pierdut, nimic nu s-a câștigat .
Legi preferate : – Legea numerelor mari aplicată la bani
Maxima preferată : – Dacă se străduiește suficient, orice om poate trăi la fel de mult cum am trăit eu . Metusalah – Matusalem 
Prinț și scriitori
Foto autoironie și ironie manuală
Autor necunoscut
Buna seara ,domnule.Spectacolul de la strandul studentesc Tei,in care ati jucat „Capra cu trei iezi” a fost ceva sublim,intr un Bucuresti cenusiu!!….cine esti tu?…sunt teava de apa caldaa…Si ce cauti in casa omului??
Daa… Țevile de apă caldă …Și ce cîutați voi în casa omului, fără nici un rost ? Apă sub pod, cum ar veni în engleză !
„Enigma lui Quetzalcoatl” e aia cu pistolul de la uzina de tunuri si tancuri care suna mai infundat; ca doua metrouri care se ciocnesc ? Daca e aia am citit-o demuuuuult .
Sunt oameni în care umorul este o entitate complet stand alone, deşi absolut internă şi interiorizată şi, mai ales, inseparabilă. Această entitate se manifestă întotdeauna spontan, deşi, mai nou, şi în scris (pe blog), ca să ne bucurăm şi noi, cei virtualizaţi prin fixare în alte ţări, la depărtări ce par galactice, de acest talent unic. Aceşti oameni sunt rari. Eu nu am cunoscut (nepersonal – adică am urmărit) decât unul: Doru Antonesi. Stilul său inconfundabil, plin de aluzii fine, comparaţii surprinzător de plastice, antonime care se completează reciproc şi chiar se auto-completează (da, da), sinceritate din off, cu of, care reuşeşte întotdeauna să transmită o empatizare „instant” cu personajele create (deşi nu par a fi create de cineva, ele par să existe, să prindă viaţă şi să se desfăşoare oarecum independent, dar neabătut de creator) dă singura dependenţă benefică la om: dependenţa de râs. Singura dependenţă de care nu vrei să scapi, singura care vindecă.
Frumos parcurs, Doru, parca te-as cunoaste de undeva.
Iti amintesti de un decembrie 1983, la Slanic Moldova, in Cabana Caprioara?
Eu da.
Noi eram cazati la etaj, voi la parter.
Ati dat cu spray Farmec Cluj Napoca, ,,ca sa omorati gandacii,
ati cantat, am intervenit si noi…cu colinde rock, am dansat pe scari, intre etaje…
a doua zi femeia de servici nu mai stia care mocheta unde era si unde s-o puna la loc…iar noi, toti, dormeam cuminti.
Firește că-mi amintesc. Nu prea clar, din cauză că imprimarea evenimentelor în memorie s-a făcut neclar de atunci.
Da, fireste ca ti-ai fi amintit, daca ai fi fost si tu atunci cu Divertis la Slanic Moldova,
tabara gratuita, bre,
pe care noi o castigasem la un concurs Cantarea Romaniei (studentesti ! ) , de mare anvergura corala si mai ales, deh.
iar voi nu stiu ce castigaserati, dar ne-am trezit cu parterul cabanei Caprioara ocupat de voi, tocmai la tzanc, intre Craciun si revelion, cand babacii abonati la bilete de la Casa de Pensii erau consemnati la taiatul porcului iar statiunea era intr-o vraiste amestecata cu zapada stalinskaia si miros de poale-n brau..
…nu mai conteaza daca erai si tu atunci intre nebunii inceputului Divertis,
esentza este ca v-am urmarit in toti anii de dupa si mi-a placut mereu umorul vostru.
Ma bucur ca ti-am descoperit blogul.
Salutari si lui Cristi Gretcu, ca e fanul meu!