- Bună ziua, m-ar interesa și pe mine dacă aveți în stoc niște vorbe mai deosebite.
- Pentru ce să fie ?
- Pentru un scenariu de serial de comedie. Sunt scenarist.
- Scenarist român ?
- Aș putea fi alt fel de scenarist, în România ?
- Ați putea fi scenarist ungur, cu cetățenie română, nu ?
- Păi dumneavoastră nu puteți deosebi un român de un ungur ?
- Nu prea. Sufăr de disxenofobie.
- Ce-i asta ?
- E ca dislexia, dar pentru xenofobie, nu pentru lexic.
- Uau ! Foarte tari cuvinte. Le-aș cumpăra pe loc, dar nu le pot folosi la scenarii, că-mi scade audiența pe targhetul comercial 18- 49.
- Doar pe studii primare și medii, cred. La public cu studii superioare crește.
- Creștea, dar până prin 2000. Acum e democrație stabilizată, nu mai e nici o deosebire între studii.
- Mă rog. Ca să-mi fac o idee ce să vă recomand… Ce stil de comedie scrieți ca scenarist ?
- Sitcom fără glume.
- Mi se pare original. Și merge bine la public ?
- O vreme a mers beton. Oamenii stăteau la televizor să vadă când naiba apare gluma și la final, făceam un cliffhanger.
- Ce-i aia ?
- Un fel de „suspense”, dar american.
- Deci începi o glumă chiar în finalul episodului și-i obligi să se uite la episodul următor, dacă vor să râdă, nu?
- De unde știi ?
- În comediile românești toți fac așa acum.
- Despre asta vorbeam. Mi-au copiat toți ideea. Eu am numit fenomenul ăsta pizmificare.
- Cum, cum ați zis ? Scuze, n-am auzit bine. Cu „m ” ?
- Da, cu „m” . Pizmificare.
- Am înțeles cu „d ”, de aia am tresărit un pic.
- Toată lumea înțelege așa. De aia i-am și pus numele ăsta, să te ia cu fiori.
- Și ce e, de fapt, pizmificarea asta ?
- Pizmificarea e copierea unui stil care are succes, din cauza pizmei pe care o ai că n-ai stilul tău. Sau din cauză că stilul tău n-are succes.
- Foarte tare. Ar trebui să-i trimiteți asta lui Nicolae Manolescu, poate scrie o istorie a comediei românești. Literații adoră expresiile tari.
- O să-i trimit, dar aș vrea să înregistrez întâi cuvântul la OSIM. Să nu mi-l fure alți scenariști
- Ce figuri de stil folosiți de obicei în scrierea scenariului ?
- Pe toate. Epitete, comparații, metafore, metonimii, antiteză, hiperbole. Dar aș vrea ceva nou, tare. Ca și cum aș reinventa comedia, dar fără să scriu direct pu.ă și pi..ă, că pe TV nu e permis. Aveți așa ceva ?
- Avem ceva. Am primit ieri niște paradigme, destul de proaspete.
- Pentru comedie ? Nu știu ce să zic. După două episoade orice unitate linvistică se tocește. De la flexionări. La comedie paradigmele nu merg.
- Merg, dar trebuie să cumpărați și o axă paradigmatică. Avem un profesor universitar de lingvistică care v-o instalează, pentru o sută de euro.
- Nu-i cam scump 100 de euro ?
- Păi, numai axa paradigmatică e 90. Manopera lui e zece euro.
- A, e 100 de euro cu axă cu tot ! Așa mai merge. Altceva, ce aveți ?
- Sintagme de tot felul, foarte variate, cu efect comic garantat.
- Ca de-un exemplu ?!
- Zdreanța dreacu’, găleți de țâțe, rața mecanică de la Cotroceni, țară de babuini, guzgan rozaliu …
- Bunee, mă umflă deja râsul. Iau doi kilobaiți din ăstea !
- În format word de Microsoft sau în rtf de Apple, că diferă puțin cantitatea ?
- Nu contează. Să nu fie pdf, că ăia umflă datele mereu. Altceva ?
- Avem niște apoftegme noi, dacă vă interesează.
- Ce sunt astea, apoftegme ?
- Bazic sunt niște maxime, dar cu patină filozofică antică și rebranduite la clasa lux. Cum e Lexus față de Toyota, spre exemplu.
- Nu ! Sună și scump și-mi și sugerează ceva vâscos, care-i stă telespectatorului în fundul gâtului, între popcorn și bere.
- Alea-s apoflegme, cred. Numele le vine de la „apo”, adică departe în limba greacă și flegmă- care, figurat vorbind, înseamnă nepăsare.
- Sună foarte interesant, dar…
- Oricum, apoflegme nici nu avem.
- Oricum nu mă interesează.
- Mai avem dezacorduri gramaticale la vrac și opt oximoroni.
- Dezacordurile sunt fumate, nu mai râde nimeni la ele. E prea greu să le deosebești de acorduri. Dați-mi și patru oximoroni, totuși.
- În total, ar face… un moment…da, 1500 de lei.
- Câât ? Atât iau eu pe scriptul de la un episod întreg.
- Dar le puteți folosi la cel puțin 20. Oricum telespectatorii n-or să-și dea seama c-au mai râs odată.
- Corect, dar nu mă risc. Nu se merită. O să le decontez, de orice eventualitate, la producătorul la serial.
- Imitați perfect româna vorbită. Nu mă mir că sunteți scenarist de succes. Vi le pun pe un stick de USB ?
- Nu, trimite-mi-le pe e-mail.
- Vedeți că săptămâna viitoare e lichidare de stoc la un sitcom american care s-a terminat. Îl dezmembrează proprietarul și-l vinde pe bucăți. Sunt gaguri bune, foarte puțin uzate, la numai zece dolari bucata .
- Dar nu sunt în engleză alea ? Glumele ?
- Ba da, dar vi le traduce tot profesorul nostru, pentru încă zece euro.
- Câât ? Tradusul e încă zece euro de glumă ?
- Ei, de glumă ! Zece euro pentru toate glumele dintr-un episod !
- Așa mai merge. Nu degeaba se spune în popor să ne respectăm profesorii.
- De aia le și dăm de lucru, nu ? Treceți săptămâna viitoare pe la noi.
- O să trec, mulțumesc. La revedere și sănătate cu disxenofobia !
- La revedere și… pizmificare ușoară !
Am eu niște glume nou-nouțe de acum vreo douăzeci de ani …Vrei ?
Nu, că tu vinzi scump , ha-ha