La punctul de trecere a frontierei Calafat, o aşezare omenească din sudul României pe care arheologii o împroaşcă de ani de zile cu carbon 14 chinuindu-se să afle în ce epocă din istorie se află, dacă e urbană sau rurală şi din ce motiv este locuită de fiinţe inteligente, s-a petrecut, în sfârșit, un fapt remarcabil: un șofer român, rămas neidentificat, a fost arestat la intrarea în ţară, deşi nu apărea nicăieri în baza de date că ar fi ieşit. După ce i-au pus numele provizoriu de Cristian Bușoi, care este echivalentul românesc al numelui american pentru persoane neidentificabile John Doe, polițiștii de frontieră au început să-i pună și întrebări, cum ar fi : „Cine ești ? De unde vii ? Încotro mergi ? ”
Tripla întrebare fiind deosebit de grea, mai ales în plan filozofic, ( mai mulți gânditori clasici și moderni nereușind să-i găsească un triplu răspuns convingător ) șoferul denumit provizoriu „Cristian Bușoi ” a preferat să păstreze tăcerea, ca să nu se facă de râs. În această situație, neavând altă opțiune, autoritățile de frontieră au trecut la inspectarea microbuzului, prin metoda clasică a deschiderii cu ranga. După câteva secunde, la verificarea interiorului cu un detector de căldură în infraroșu (împrumutat de la Primăria Calafat, care îl folosea o dată la doi ani la autorizarea termică a locuințelor ), într-o ascunzătoare amenajată printre baloții de marfă, au fost descoperiți alți cinci cetățeni, care s-au declarat imediat sirieni, deși nu aveau acte.
Ușor descumpăniți, deoarece nu mai avuseseră niciodată mai mult de un cetățen neidentificat pe an în zbuciumata istorie a punctului de trecere a frontierei Calafat, după o scurtă deliberare, polițiștii de frontieră le-au pus acestora numele provizorii Cristian Bușoi 1, Cristian Bușoi 2, Cristian Bușoi 3, Cristian Bușoi 4 și Cristian Bușoi 5 .
La a șasea persoană, care la verificarea prin metoda organoleptică s-a dovedit a fi femeie, polițiștii au fost descumpăniți din nou. După o deliberare mai lungă, ei s-au hotărât să-i pună numele provizoriu Cristiana Bușoi (echivalentul numelui american Jane Doe) . Deja tripla întrebare „Cine ești ? De unde vii ? Încotro mergi ? ” se transformase în celebra „Cine suntem ? De unde venim ? Încotro ne ducem ? ” – așa că nici polițiștii de frontieră, deși vestiți pentru neobrăzare în toată lumea, nu au mai îndrăznit să o pună.
Descumpăniți pentru a treia oară, ceea ce în lumea polițiștilor de frontieră este echivalentul a 1600 episoade de „Trăsniții ” în show-biz, oamenii legii au întors microbuzul înapoi în Bulgaria, predându-l polițiștilor bulgari, după ce le-au luat ocupanților câte 100 de euro de persoană. Bulgarii au fost mulțumiți că măcar cei șase aveau atribuite acum nume provizorii, la fel ca numerele de la mașinile în leasing, ceea ce lor nu le trecuse prin cap . Chiar dacă erau nume mai ciudate, ca Bușoi și mai provizorii, ca 1, 2, 3, 4 și 5 , cel puțin erau nume românești, iar polițiștii bulgari aveau aici tradiție. Prin urmare, au luat de la fiecare român provizoriu câte 200 de euro și au direcționat microbuzul spre granița cu Serbia, ca să vadă ce se va întâmpla și acolo.
Partea pozitivă a acestei întâmplări negative neobișnuite ?
Punctul de trecere a frontierei Calafat are toate datele pentru a adera la Acordul Schengen : nu există în Calafat o deosebire evidentă dintre sat şi oraş, corupția este blocată la frontieră în autorități şi răufăcătorii români sau bulgari sunt trimiși înapoi , în locul din care au venit.
Eu cred ca migrantii strigau :”califat!” „califat!” si soferul a inteles sa-i duca la Calafat.
Poanta ta mi se pare mai tare decat tot articolul, fara sa fiu lipsit de respect pentru autorul pe care il citesc de fiecare data.
” Părerea mea este că ne vom trezi cum o facem de veacuri : prea târziu ” ( Doru Antonesi ).
Draga Dorule,
( daca-mi dai voie sa-ti spun asa ) ,
Am revenit pentru ca as vrea sa stam de vorba. Pe blogul tau sau pe mail. In ceea ce priveste „trezirea” .
In 2014 , din intamplare am gasit un mesaj de la doamna Alina…in care intreba ce ar trebui sa se schimbe in Romania pentru ca aceasta tara sa devina un stat democratic si pentru a scapa de coruptie.si am raspuns:
Ar trebui sa declaram razboi Germaniei si daca „primesc” , sa ne declaram invinsi iar Romania sa fie un fel de Germania de rasarit, cu administratie germana, cu institutii germane!
Nici nu-mi imaginam: a iesit Klaus presedinte ! Speram asta ! Da’ ce te faci ca suntem intr-o republica parlamentara ! Parlamentul gandeste nemteste ? Parca nu !!! Noi am avea nevoie de un Tepes ! Da’ nu da bine , ca se uita Europa la noi cu c..u. Buuun, ne trebuie un triumvirat ! Trei persoane, fara parlament, fara guvern…Europa se teme de ceva ce merge mai bine ca la ei. Mai avem o solutie: REPUBLICA PREZIDENTIALA !!! NU SEMIPREZIDENTIALA CA IN FRANTA ! Sigur ca presedintele ar avea prea mare putere dar ar putea fi ingradit prin legi . Totusi, Romania, romanii au nevoie de un presedinte care sa poata face ceva ! Dar nu poate fara NOI !
Am avut un coleg de munca penticostal. (Eu sunt botezat ortodox dar pana in 1992 am fost ateu).
Noi aveam o vorba : Nu exista ” NU SE POATE” , TOTUL E SA VREI !
Putem face tot binele din lume pentru tara noastra ! DACA NU NE „MANANCA” SERVICIILE !!!
Raspunde-mi macar pe mail .
Merci,
Boghdi
Am inceput sa ne trezim: vamesii au invatat ceva din cazurile rezolvate de catre organele competente (voiculescu, nastase, oprescu si multi altii care asteapta la rand) si au luat numai cate 100 EURO ca sa nu fie tentati sa-si cumpere Lamborghini si sa bata la ochi. Ori poate nu mai este loc sub grajdul calului ! Oricum pare a fi un inceput bun !
Măcar la șpagă am început să fim competitivi, preț mic, calitate potrivită
Din seria: Ce mirare că sunt!: de ce doar 100 de euro? De ce? De ce? Această sumă este cel puţin dezamăgitoare având în vedere trecutul mare-mare (?) viitor. De asta nu avansează ţara asta. Bulgarii au ştiut dintotdeauna să aleagă dolarul, nu euro, că e mai stabil. Au avut mereu mafia lor bine organizată. Acum au luat mai mult de la provizionaţi… Oare când ne vom trezi?
Părerea mea este că ne vom trezi cum o facem de veacuri : prea târziu