Mă numesc Daniel Chitulea și sunt căpșunar polar în localitatea Yellowknife din Alaska. Așa-i aici, urșii sunt polari, vulpile polare, păsările polare. Deci, dacă ar fi căpșuni, ar fi polare, dar nu sunt. Am plecat din România din anul 2000, când nu m-am putut hotărî pe cine să votez președinte, pe Ion Iliescu sau Vadim Tudor, că nu mi-am putut da seama care dintre ei era răul cel mai mic. Am fost așa de conflictuat mintal, că mi-era să nu dau într-o dedublare de personalitate, cum am văzut în filme și să ajung să omucid în stânga și în dreapta, din cauză că nu știe emisfera cerebrală stânga ce face emisfera cerebrală dreapta. Așa că m-am refulat psihic și am translatat în inconștient conflictul emisferelor cerebrale într-un conflict al emisferelor geografice. Adică, practic, am plecat și cu psihicul și cu fizicul din emisfera estică în emisfera vestică. Cel puțin așa mi-a explicat aici psihiatrul care zice că m-a vindecat. Și, la 100 de dolari pe oră, cât mi-a cerut, e obligatoriu să aibă dreptate, că altfel înnebunesc la loc. Ca un fel de ironie a destinului, eu, care-s de fel din Pungești, județul Vaslui, lucrez la Chevron, la întreținere conducte de petrol. La conducte, românii sunt cei mai buni din lume, că au tradiție. Pe vremea când găureau țăranii noștri conducte de petrol și-și umpleau bidoanele, inginerii americani abia de începeau să le proiecteze pe ale lor .

Suntem aicea, la lucru, patru moldoveni, doi olteni, un ardelean și șase sute  chinezi. Mai sunt patru muncitori despre care nu ştim ce sunt, că nu vorbesc nimic și nu-și dau glugile jos niciodată, dar par tot oameni ca și noi. Unul dintre chinezi mi-a zis odată la o beție că, după părerea lui, sunt secui din Odorhei. Că el aşa oameni rezistenţi la frig şi foame n-a mai văzut de când a plecat din România acum 10 ani ! Ce-a căutat el, chinezul, în România n-a vrut să-mi spună, mi-a zis numai c-a stat în Odorheiu Secuiesc și că mai mereu mânca bătaie la cârciumă, din cauză că românii credeau că-i secui și secuii credeau că-i român.

Cam pe 16 mai s-a răspândit un zvon în toată Alaska, cum că în România a început Programul „Litoralul pentru toţi” şi va ţine până pe 18 iunie. Poate nu știți, dar prin toată Alaska, litoralul românesc e considerat numărul unu în lume. Însă nimeni nu îndrăznește să vină în concediu, pentru că umblă vorba că e foarte scump. Și că numai în intervalul 16 mai-18 iunie poți să te încumeți să-ți cumperi bilet, când e programul ăsta: „Litoralul pentru toţi”. M-am tot mirat eu de ce e așa renumit litoralul românesc în Alaska și am aflat până la urmă că e considerat al doilea loc din lume la plaje friguroase ( ceea ce oamenii din Alaska prețuiesc nespus), după Scoția. Dar, față de Scoția, are avantajele că băutura e mult mai ieftină și femeile mai atractive.

În concluzie, tuturor celor din Yellowknife le-a plăcut la culme ideea programului „Litoralul pentru toţi”  şi abia așteaptă să vină în România, la mare, cât mai e destul de frig. Mai ales noi, românii din Alaska, care am tot fost pe litoralul românesc ca turiști indigeni și nu ne-a plăcut deloc, abia așteptăm să venim în țară ca turişti străini, că sigur ne place. Nu de alta, dar aşa minune n-a văzut nici Parisul, darămite Alaska.

Într-o dimineață de aprilie din 2016, televizorul OLED Samsung UHD Flat Smart de 110  inch al suedezului Ingvar Olsson a difuzat, în localitatea Karlskrona, județul Blekinje, printr-un fenomen încă neexplicat complet de savanți, o emisiune din 1991 a postului românesc de televiziune TVR.  Explicația inginerilor indieni de la sucursala Samsung din Karlskrona a fost că, cel mai probabil, emisiunea a ajuns în televizor de la un post TV clandestin rusesc, care emitea din când în când, în dușmănie, fără nici un motiv evident, emisiuni românești ale TVR. În acest scop, rușii foloseau o stație de emisie pirat, instalată pe un vas de pescuit fantomă, sub pavilion albanez, inscripționat la prova, în bătaie de joc, în engleză și română: „This is The Flota României ”.

Oricum ar fi, în emisiunea TVR apărea academicianul Răzvan Theodorescu, o personalitate românească locală, care semăna aproape identic cu unul din strămoșii lui Yngvar, vikingul Harald Lothbrok, un descendent al lui Ragnar Lothbrok.

Deși habar n-avea că domnul Răzvan Theodorescu e academician, academicienii români fiind cunoscuți în Suedia mai mult pentru furtișagurile cu terenuri de la Academia Română, Yngvar Olsson a avut uluitoarea prezență de spirit de a înregistra emisiunea.

După aceea, Yngvar Olsson l-a rugat pe vecinul lui, Ghiță Jonsson, un inginer de instalații sanitare originar din România și care lucra în Suedia ca factor poștal, să-i traducă emisiunea. În treacăt fie spus, Ghiță își schimbase numele de familie din Ion în Jonsson, pentru a demonstra noilor săi compatrioți dorința de integrare în cultura țării de adopție. Pe de altă parte, el voia să-și păstreze parțial moștenirea culturală românească, singura cu care venise în 1992 în Suedia, și care, ca la mai toți inginerii de instalații sanitare, se limita doar la numele de familie.

Deși traducerea în suedeză a fost efectuată surprinzător de îngrijit, Yngvar Olsson nu a priceput cu nimic mai mult decât înțelesese inițial, din varianta românească netradusă. Ghiță Jonsson i-a explicat că nu e nimic ciudat. Din câte știa el, majoritatea românilor nu înțelegeau nimic din aparițiile lui Răzvan Theodorescu din anii ’90, în afară de faptul că acesta era evident omul lui Ion Iliescu și pus președinte la Televiziunea publică română doar pentru a încurca și manipula populația.  Ca un făcut, anumite explicații necerute, dar oferite de Brita Eklund, mama lui Yngvar Olsson, au fost de natură să adâncească misterul.

Mama lui Ingvar făcuse în 1983 un concediu în România, la Neptun, la hotelul Panoramic, unde-l cunoscuse la o seară de beție, organizată minuțios de Securitatea Română, pe Ticu Gușatu. Din întâmplare sau nu, acesta era un prieten de șpriț al celebrului multimilionar român Puiu Popoviciu, pe vremea aceea operator la free-shop, ramură a comerțului socialist care a dat  României, după 1990, aproape tot atâția milionari câți a dat  Securitatea propriu-zisă. În mod curios, porecla Gușatu nu avea nici o legătură cu o funcționare greșită a glandei tiroide, ci se referea la un aspect destul de particular al pielii care înconjura, în mare măsură, organele genitale ale acestuia.

Atât Ticu Gușatu cât și Brita, mama lui Yngvar treceau printr-o perioadă de intense acumulări spirituale, oprindu-se în cele din urmă la studiul practic al bivolarismului. După cum a explicat  foarte clar mama lui Yngvar, bivolarismul era un curent desprins din tantra yoga și popularizat (nefericit termen, într-un asemenea context) în România de  Gregorian Bivolaru, gânditor care dădea o notă de profunzime spirituală rig-vedică dorinței de sex neprotejat a tinerilor comuniști cu vârste între 15- 29  de ani. Doamna Brita Eklund își amintea perfect emisiunile TVR din acei ani, din simplul motiv că ele durau cam două ore, deci exact cât o ședință mulțumitoare de integrare în absolut.

Cel care a legat toate aceste elemente, aparent disparate, într-un raționament logic a fost inginerul Ghiță Jonsson. România fusese exclusă de curând ca țară concurentă la Eurovision din cauza datoriiilor TVR la EBU, TVR  începuse să funcționeze greșit încă de pe vremea când Răzvan Theodorescu era președintele Consiliului de Administrație, concursul Eurovision se ținea în 2016  la Stockholm, în Suedia, exact țara în care Gregorian Bivolaru primise azil politic, în semn de respect pentru ghidarea spirituală a atâtor tinere suedeze debusolate din anii 80 și până în zilele noastre. În ceea ce privește motivele pentru care spionajul rus voia să atragă atenția suedezilor din Karlskrona asupra neparticipării României la Eurovision, nimeni n-a avut nici cea mai mică idee. După cum se știe, încă din perioada războiului rece, nimeni n-are idee ce face spionajul rus și de ce, până când nu e prea târziu.

 

Cunoscuta Societate Regală a Cercetătorilor Britanici a înființat o sucursală în Voluntari, sucursală creată în ideea de outsourcing, pentru o scădere semnificativă a costurilor cu salariile nesimțite britanice. În mai puțin de șase luni de la înființare, savanții sucursalei au efectuat deja un studiu, demonstrând odată în plus (dacă mai era nevoie) disponibilitatea cercetătorilor români de a lucra cu profesionalism  pe salarii mici și foarte mici. Studiul, care a dorit să stabilească odată pentru totdeauna portretul ideal al femeii românce perfecte, a fost făcut prin interpretarea informațiilor obținute prin  intervievare telefonică pe telefoane inteligente Iphone, în limba română de cartier. Lotul ales a fost mai mult decât reprezentativ, iar pentru complicarea la maximum a studiului, subiecții au fost solicitați să transmită răspunsurile în scris. Au fost aleși numai bărbați,  din rândul cititorilor de presă tabloidă, în vârstă de până la 35 de ani, care stau în blocuri noi de maxim patru etaje şi au automobile minim BMW X6 model 2015, cu diplome de studii universitare cu nivel minimum admis Universitatea „Bioterra”  din București. În urma răspunsurilor scrise primite de la peste 5 000 de cititori, care ştiau să  scrie, din totalul de 12 000 care ştiau să citească, a reieşit următorul portret, mai mult sau mai puțin robot, al româncei perfecte:

1. Calități fizice: Părul multicolor cu aspect de smuls al Andreei Bălan, sânii odihniți –ca ai Roxanei Vancea, ochii ușor de învinețit în cap- ca Gina Pistol, fundul supradimensionat- ca Loredana Chivu, burtă de gravidă- ca Bianca Drăgușanu, buzele umflate- ca Simona Sensual şi picioarele firave- ca Mădălina Ghenea. Per total, românca perfectă ar aduce la înfățișare puţin cu personajul colectiv din „Răscoala” de Ion Rebreanu în momentul în care ar răspunde senzual la telefonul erotic.
2. Calități psihice: – Placiditatea Alinei Gorghiu, insenzitivitatea Gabrielei Vrînceanu-Firea, răbdarea Mariei Băsescu, obrăznicia Elenei Udrea, multitasking -ul Monicăi Tatoiu, simțul dreptății ca Monica Macovei și orientarea în teren a Anamariei Prodan
3. Calităţi colaterale esențiale : Lăsând la o parte orice alte considerente, femeia ideală din România ar trebui să aibă părinţii ca Ileana Lăcrămioara Isărescu, instinctul matern ca Valentina Pelinel, arestul la domiciliu ca Lia Olguța Vasilescu, soţul precum Carmen Iohannis, talk-show-ul ca Simona Gherghe, mobilierul precum Camelia Șucu, salariul ca Andreea Esca și pensia alimentară ca Mihaela Rădulescu.

Cetățenilor  români cărora aceste sondaje li se par prosteşti și lotul nereprezentativ pentru România, sucursala din Voluntari a Societății Regale a Cercetătorilor Britanici le pune oricând la dispoziţie sondajele privitoare la alegerile locale și generale de anul acesta, aşa, de-o comparaţie.

 

 

      Angajaţii SRI Bacău, în colaborare cu lucrătorii postului de poliţie şi ai pichetului comunal de pază şi stingere a incendiilor din comuna Sascut, județul Bacău, au anunţat capturarea cunoscutului terorist Abdul al Chakral după o pândă, o supraveghere şi o urmărire ca-n filme, toate începute la data de 22 martie 2016 şi finalizate pe 28 martie. Totul a pornit de la memoria fotografică a pompierului voluntar Duțu Gavriluț, care l-a văzut pe terorist în imaginea luată de la camera de supraveghere de pe aeroportul din Bruxelles, poză  dată publicității în toată Europa, deci și în Sascut. A treia zi după atentate, el l-a recunoscut pe Chakral, pe când acesta trecea vorbind la un telefon cu cartelă prepaid, chiar în fața foișorului de pompieri.

După cum se știe, vorbitul în arabă la telefon cu cartelă prepaid este cea mai evidentă dovadă de terorism. Duțu Gavriluț  a încercat imediat să-l imobilizeze lovindu-l cu lopățica de pompieri în zona organului genital, dar teroristul a fost mai rapid și l-a imobilizat primul, dându-i cu furtunul de la hidrant în cap. După o urmărire de circa 20 de minute pe loc, ca în filmele românești, a urmat o urmărire ca în filmele americane, din fugă, timp de zece minute, până când presupusul terorist a dispărut la marginea satului. Alertați de Pompierul Gavriluț, ofițerii SRI și cei doi agenți de la poliția rurală au sosit la fața locului, arestându-l pe Chakral în pragul unei cocine de porci, în care acesta n-a putut să se ascundă, din cauza convingerilor religioase. În apropiere, într-o şură părăsită, bine ascunse sub un braţ de paie, au fost găsite planurile turnului de apă pentru irigații din Sascut, scăpat ca prin minune de furturile din irigații din ultimele două decenii şi planurile puțului subteran din Sascut, puț care leagă foişorul pichetului de pompieri de alimentarea hidrantului cu apă.

Deși Abdul al Chakral a negat inițial că ar cunoaște limba română, că ar fi terorist sau că s-ar numi Abdul al Chakral, o punguță cu douăzeci de cartele prepaid, pe care o avea bine ascunsă în chiloți, l-a dat de gol. Se pare că planul teroristului era să distrugă atît turnul de apă, cât și puțul din Sascut, aceste două construcţii fiind oarecum asemănătoare pe întuneric atât cu turnul aeroportului, cât și cu tunelul metroului din Bruxelles. Ideea sceleratului a fost să demonstreze întregii lumi că nici măcar Sascutul nu e în afara pericolului terorist. Au mai fost găsite o unghieră, două pet-uri de bere la doi litri şi certificatul de absolvire a cursului de căruţaşi, curs efectuat prin sistemul învățământului la distanță de numitul Abdul al Chakral. De asemenea, au fost identificate două căruţe cu lemne, furate din pădure, care care urmau a fi deturnate în cele două turnuri, precum şi un suspensor plin cu explozibil, pe care teroristul intenționa să-l poarte sub chiloți, percheziționarea în zona organelor genitale ale musulmanilor fiind interzisă în Europa, din motive pe cât  de evidente, pe atât de corecte politic.

Abdul al Chakral a fost predat autorităților belgiene, care l-au eliberat imediat, astfel că 24 de ore mai târziu a fost descoperit din nou în Sascut, la volanul unui Volkswagen Golf pe care încerca să-l vândă unui localnic pentru a-și refinanța un împrumut pe care-l luase de la bancă pentru nevoi personale, împrumut pe care nu-l mai putea returna și care era și motivul pentru care se decisese să intre în organizația teroristă și să efectueze atentatele sinucigașe. Chakral a fost arestat din nou de Poliția rurală și expulzat din nou în Belgia. Cu acest prilej, o sursă din SRI a declarat că România are nevoie de legi urgente pentru controlul cartelelor prepaid, în situația în care autoritățile din Sascut se văd nevoite să-i aresteze pe teroriștii din Belgia tot timpul și cel puțin odată mai mult decât îi eliberează autoritățile belgiene.

Aceeași sursă din SRI a afirmat că recompensa de 120 000 de euro, oferită de belgieni pentru cele două arestări ale presupusului terorist a fost încasată, banii urmând a fi folosiți la finalizarea unei case conspirative a SRI,  aflată în construcție chiar în interiorul vilei  primarului din localitate.

 

De când mă știu am fost microbist, deci fotbalul e viața mea. M-am apucat de fotbal când eram mic copil, din cauza bunicii, care era mama mamei mele, adică soacra lui taică-miu. Fiindcă mă vedea toată ziua cu cartea în mână, din cauză că n-aveam ghiozdan- striga mereu după mine : „Lasă naibii cartea aia, copile și du-te să bați mingea pe stadion. Vrei să ajungi inginer, ca taică-tu ? ” Am început să joc fotbal la pitici de la grădiniță. În clasa întîi știam absolut toate cuvintele scurte ale limbii române, de la spectatori. În clasa a doua, am învățat și toate oasele corpului omenesc, de la adversari. Când m-a faultat unul pe contraatac, m-am rostogolit așa de mult, că de la centrul terenului am ajuns la marginea careului și arbitrul a trebuit să fluiere ofsaid. Tata m-a dus la spital și cum a intrat cu mine în brațe înăuntru, doctorul Dănescu a și strigat la el:  „Intră odată, omule ! Ce-ai rămas așa cu fărașul în mână la ușă ? ” . Din câte țin minte, Dănescu era un doctor foarte bun.  Fusese propus de două ori ca doctor sportiv la Lotul Național de Echitație, în locul doctorului veterinar, care fusese numit secretar de stat la Ministerul Sănătății. Norocul meu a fost că tata n-avea la el decât o sută de lei, așa că doctorul mi-a pus numai o mână în ghips, iar pentru cealaltă și picioare mi-a dat o rețetă de spirt, pentru frecții.

Cu ocazia asta am aflat că n-am picior de lemn, pentru că frecțiile mi-au folosit enorm. După aia, jumătate de an am stat în ghips, în poartă, pe post de portar. Nu ieșeam din poartă decât la corner și măturam tot careul cu ghipsul. Cât am avut ghipsul pus, adversarii băteau cornerul direct în aut, ca să nu fie nevoiți să intre în careu la noi. Ce nu mi-a plăcut cât am fost portar, e că trebuia să fiu tuns chel, ca să nu se agațe crampoanele atacanților adverși în părul meu, când plonjam la picioare. Atunci am descoperit și guma de mestecat Orbit. După fiecare plonjon la picioarele adversarului, nivelul pH-ului din gură creștea foarte mult din cauza sângelui care-mi curgea din gingii. Mestecând Orbit, nivelului pH-ului scădea simțitor, sângele se usca pe dinți și respiram mult mai ușor pe targă, în drum spre spital.  După un timp, m-am lăsat de fotbal, la cererea Casei de Asigurări de sănătate, care termina fondurile pentru tot județul, după primele două meciuri din campionat, dar am rămas așa, cu o pasiune pentru fotbal.  De aia mă frământ și pentru copertina de la Arena Națională, nu pot dormi de grija mărcii echipei Steaua și țin toate posturile ortodoxe  cu selecționerul Anghel Iordănescu.

Un gânditor, nu mai țin minte dacă era comentator sportiv TV, analist militar TV sau sociolog sportiv TV a spus odată : „Fotbalul este acel joc superb, în care , dacă nici una din cele două echipe nu marchează nici un punct, meciul se termină zero la zero” . Ce ne spune nouă această frază memorabilă ? Ne spune că fotbalul este un joc superb, ceea ce noi deja știam. Ne mai spune că dacă nu se marchează nici un punct, rezultatul meciului este zero la zero (0-0), ceea ce știam. În plus, cumva mai ascuns, fraza conține și informația că meciul se termină, ceea ce bănuiam cumva, dar o pierdusem din vedere din cauza memorabilității restului de informații. O serie de experți în domeniu atribuie paternitatea acestei cugetări lui Gheorghe Hagi, alții lui Laurențiu Reghecampf. Despre maternitatea cugetării nu se știe nimic, deci știm sigur numai că gânditorul nu a fost evreu. Acest gânditor ar trebui descoperit urgent, până la alegeri, deoarece ar merita cu prisosință să fie președintele nostru, al tuturor. El nu pare nicidecum mai deștept decât noi, ba dimpotrivă, dar e clar că are o anume impetuozitate și nu se ferește să spună pe nume lucrurilor. Mai ales când lucrurile nu au nici o nevoie să le spună cineva pe nume. Și dacă până la alegerile pentru alt președinte este (din nefericire) un timp prea îndelungat, ar merita să-l descoperim și să-l alegem măcar primar. Pentru că ultimii doi președinți s-au ridicat în funcție din mijlocul primarilor și nu din rândurile prefecților. Ceea ce pe mine m-a mai convins de două chestii :

1. Sula n-are nimic comun cu prefectura
2. Oricum îți așterni, tot prost dormi.