În anul 1330, bătut la cap de niște pictori austrieci din Viena, care voiau să picteze o bătălie pe viu sub forma unei cronici, ceva ce nu se mai făcuse pînă atunci, regele maghiar Charles Robert d‘ Anjou poposise cu armata la Nistorești, în apropiere de Cornu, localitate vestită încă de pe vremea aceea pentru felul în care localnicii numărau ouăle.
Pâlcuri mici de mercenari croați, urmărite îndeaproape de pâlcuri mai mari de lefegii sârbi, răscoleau Valea Prahovei în căutarea oricărei informații despre voievodul valah Basarab I, care fusese văzut ultima dată la un chef cu boierii la Cazinoul din Sinaia. Drumurile erau sinistre, fântânile otrăvite, câmpiile pîrjolite și prunele culese, deci adio țuică pentru soldați.
În cortul regal, Charles Robert încerca pentru a mia oară să învețe câteva cuvinte în ungurește, ca să-i mobilizeze pe soldații lui care habar n-aveau franceza. În timp ce regele umbla de colo-colo, bombănind “ Te kurva oláh , te kurva oláh ! ” – ceea ce însemna aproximativ „ La naiba cu valahii ! ” , Francois Katona, duce de Ferencvaros și Janosz Nemecsek – marchizul de Sighișoara așteptau neliniștiți în picioare. Situația era gravă, iar proviziile pe sfârșite. Toată armata mai avea două kile de pastramă și un burduf cu brânză de oaie. Pastrama era de cal, iar brânza- în burduf de câine. „ Mais ou sont les valaques , Janosz Bacsi ? ” –întreba mereu regele nervos.
„Nem beszélek franciául ! ” – mormăia mereu marchizul de Sighișoara respectuos. „Où est ce putain de roi Vlach , Katona ? ” – se întorcea Charles spre ducele de Ferencvaros. „Peut-être ne sait jamais, Votre Majesté! ”- zicea acesta sec. „Peut-être que nous ne saurons jamais, Votre Majesté ! ” –îl corecta regele cu blândețe. Afurisiții de unguri gândeau mereu în limba lor când vorbeau în franceză. În trecătoare începuse să se lase noaptea și automat să se ridice ceața . „ Mai bine atacam Moldova ” – își spunea în gând Charles Robert. „Măcar făceam o beție pe cinste după bătălie. Dracul m-a pus să mă bag între prahovenii ăștia vicleni ”
Între timp, fără să aibă cea mai mică idee, înaintînd prin trecătoarea de la Posada, armata maghiară ajunsese cu spatele în fața armatei valahe. Cât erau ei de creștini ortodocși și heterosexuali, valahii se stăpâneau foarte greu, așa de favorabilă era poziția. Nemaiputând să-și țină în frâu soldații, Basarab I se văzu nevoit să dea semnalul de atac. Primul a intrat în luptă plutonul Doi de Țapinari din Comarnic, urmat de batalioanele Unu și Cinci de Cosași din Slobozia și Compania a opta Toporașe din Pucheni. Din flancul stâng a lovit mișelește Plutonul Unu de Cuțitari din Strehaia, în timp de Regimentul Șase de Panglicari din Chitila aștepta la cotitură. În scurtă vreme Valea Posadei se umplu de morți și prizonieri. Două companii de rezerviști din Cornu au efectuat pentru Cancelaria Domnească, deposedarea invadatorilor de haine și tradiționala numărare a ouălor. Regele Charles Robert d”Anjou a fugit cu pictorii la Budapesta, unde vreme de trei ani locuitorii unguri au purtat haine cu inscripția „ Je suis Charlie d”Anjou ”.
Aceasta a fost esența Bătăliei de la Posada. În memoria ei, în halta Posada trenurile opresc două minute, pasajul Basarab s-a construit peste gara Basarab și nu s-a construit autostradă pînă în ziua de azi. Cât despre Cronica Pictată de la Viena, aceasta a rămas la Viena, la schimb cu companiile OMV și Erste Bank care au venit la București.
In cronica nepictata de la aceeasi Viena, adica in cea scrisa, se consemneaza / pentru ca nu mai era hartie, au inceput sa se cheleasca versant cu versant, muntii din Carpatien Garden si sa se care acolo pentru a ni se scrie istoria de inenunchiati
Locul exact unde s-a dat batalia nu este cunoscut nici astazi.In limba romana veche,posada inseamna trecatoare.
De aia nici n-am putut scrie ceva serios pe tema asta. Nu c-aș fi vrut să scriu ceva serios
Trebuie spus totusi ca a mai existat un avantaj tactic, acela ca valahii nu aveau harti deloc in timp ce alea ale ungurilor nu fusesera actualizate cu noile sensuri unice. In acest context de debandada logistica s-a remarcat in mod briliant plutonul 0 de geniu care a avut ideea geniala (nu degeaba apartineau acelui pluton) sa faca vechiul drum impracticabil invizibil. Asta cred ca i-a derutat tare pe unguri, ei nemaitinand deloc minte unde fusese taiata panglica in urma cu un an, cu putin inainte sa se fure semnele de circulatie si parapetele.
De prahoveni și eu mă feresc. Sunt aproape la fel de periculoși ca dâmbovițenii
Osteni aprigi in lupta valahii astia dar tot mai tari sunt moldovenii. Asteptam cu interes cronicile despre luptele lui Stefan cu diversi . Si da, poate si retrospectiva militara a celor patru razboaie castigate de vicorioasa armata romana in secolul trecut. In doua fraze. Poate trei 🙂
Ati uitat de faptul ca regele Ungariei si-a schimbat hainele cu un ticalos de om de rand, ca sa poata fugi… In rest, numai de bine. Poate ca nu ar strica sa faceti o retrospectiva militara a sec. XX. Secol in care armata romana a castigat 4 razboaie (al doilea balcanic, ww1, 1919, ww2) si noi tot in saracie traim…
Trolaj finut…
Trecătoarea aia de la Posada este un moment tare culminant.
Nici daca erati din Gura Humorului n-ati fi putut descrie mai bine batalia! Asa ar trebui sa se prezinte si la scoala. Felicitari!
Nu sunt profesor de istorie și nici nu m-am aruncat în vânt după materie, în schimb din cunoștințele mele … sunt aproape 100% sigur că fix așa a fost !
În istorie convingerea că așa au stat în realitate lucrurile e esențială. Cine nu crede, să recitească Biblia
Crainic de razboi ar trebui sa te faci,,,,mai ales ca am suspectul ca din razboiul cu Ucraina ,lipseste ceva,in reportaje