Numite uneori de intelectualii hidrotehniști şi „apăriile ” sau chiar „apăraiele ” lui Ion Iliescu, aceste paradoxuri logice au izvorât din nevoia de exprimare metafizică a gânditorului heraclitic de la Olteniţa, ca meandre ale concretului bazate pe sinergia faptelor și care au dus la explicarea tuturor catastrofelor și inundațiilor din România de după 1945. Publicate în presă sub formă de declarații pripite, aporiile se prezintă sub forma următoarelor silogisme hidrotehnice, aproape imposibil de rezolvat :
1. Toate amenajările hidrotehnice ale cursurilor de ape în vederea prevenirii inundaţiilor s-au efectuat între anii 1950-1965, toţi ţărăniştii erau la muncă silnică la Canal sau la alte amenajări hidrotehnice, deci toţi ţărăniştii sunt vinovaţi
2. Toţi pesediştii, incluzând înaintașii lor comuniști, au făcut tot ce-au putut ca să nu mai fie catastrofe în România, toţi pesediştii nu sunt pedeliști, deci Traian Băsescu e vinovat
Dihotomic vorbind, în viziunea malefizică a lui Ion Iliescu, folosind principiul terţului exclus, unde terţul este Mircea Geoană şi a fost exclus din PSD, rezultă că reacţionar a fost Corneliu Coposu, legionar Ticu Dumitrescu şi duplicitar Petre Roman. Studiind aporiile lui Ion Iliescu, ajungem prin săritură logică la alt paradox : „ Deşi Iliescu n-a chemat minerii niciodată, el le-a mulțumit pentru deplasare, atât la venire cât și la plecare ”
Ion Iliescu va rămâne în istoria științelor exacte, mai ales prin contribuția strălucită la descoperirea și dezvoltarea unei ramuri speciale a fizicii, și anume “ Mecanica forţelor oculte” . Cele două legi ale forțelor oculte au fost descoperite de Ion Iliescu şi enunţate de academicianul Răzvan Theodorescu în 13-15 iunie 1990:
Legea I sau Legea Iliescu-Măgureanu-Roșianu – FΩ = Mm x Atvr
Forţa ocultă este egală cu masa de repaus a minerilor înmulţită cu acceleraţia televiziunii unice
Legea a II-a sau Legea Iliescu- Voican-Voiculescu – LMcc = FΩ x Dmbuc
Lucrul mecanic cheltuit criminal, care este egal cu forţa ocultă ori deplasarea minerilor la Bucureşti, este disipat într-o unitate de timp egală cu viața lui Ion Iliescu de întregul popor român.
”De ce comentați măi ,animalelor ?” …
Ne arata el, viitorul!
Legile economice ale lui Roman: 1.Industria e un morman de fier vechi.
2.Am castigat pariul cu agricultura.
3.Nu vrem bani,nu vrem valuta.
Legea a IIa nu este corecta fiind limitata la aspectele pur mineresco-ciomagesti ale activitatii marelui neom politic, acela care a produs intrebarea mai profunda chiar decat dilema lui Hamlet: ” de ce strigi mai animalule ?” Legea trebuie modificata astfel: „disiparea lucrului mecanic cheltuit criminal de hidrotehnistu’ are nevoie de o perioada mult mai lunga decat viata lui”.
E posibil, nu zic nu. Viitorul ne-o va arăta !