Se făcea că eream cu Sfântul Petru într-un ascensor Kleemann, care se deplasa rectiliniu cu viteză constantă formând deci un sistem de referință inerțial. Partea proastă erea că, aflându-mă în interiorul sistemului inerțial, nu puteam determina prin nici un experiment dacă sistemul e în repaus sau în mișcare și nici dacă se deplasează în sus sau în jos.
-În jos mergem- se făcea că-mi zice Sfântul Petru, citindu-mi gândurile.
Ceea ce la urma urmei nu era așa de surprinzător, Sfântul Petru fiind un fel de Simona Halep a creștinismului, deci mereu pe locul doi. După Iisus Hristos cum ar veni, deci oarecumva lăudabil că prinsese podiumul, dar cam atât.
Stăteam amândoi umăr la umăr, cu fața la ușa descensorului.
-Preasfinte ! – mă trezesc io brusc vorbind alandala. Dar cum se face că în visele mele eretice mai mereu mă întâlnesc numai cu tine ? Pentru că, dacă sărbătoarea din calendarul creștin ortodox e Sfinții Petru și Pavel, ei cam ar trebui să fie nedespărțiți, nu ?
Aici Sfântul a făcut o pauză de buimăceală, gen starul pop Smiley când merge la un concert la Focșani și-i spune impresarul că-n loc de 10 000 de euro pentru 50 de minute de concert, cum se bătuse palma, o să încaseze numai 7 500 pentru jumătate de oră.
Numai că, spre deosebire de Smiley, Sfântul Petru își reveni rapid și continuă, cam cu tristețe simulată, gen :
– Nea Titi, din cauza rătăcirilor sexualice ale unor preoți de la mai toate cultele creștine, eu și cu Pavel a trebuit s-o mai rărim cu prezența simultană în public. Acum lucrează să rezolve asta Arthur Finkelstein, care a venit de curând consultant aici la departamentul de PR. Fie ca Dumnezeu să-l odihnească prin muncă !
-Dar domnu ‘ Arthur Finkelstein nu este…ăăă… ?
-Ce ? –zice Sfântul Petru și se uită fix în ochii mei deodată.
Ce să zic, dacă voi credeați că privirea lu’ Arsenie Boca e pătrunzătoare, apoi privirea Sfântului Petru mi-a străpuns toate moleculele, s-a dus pînă înăuntrul atomilor și mi-a deranjat toți electronii din groapa de potențial.
– Ce nu este ? – repetă Sfântul Petru.
– Nu este el cel de-a fost strategul politic al lu’ Băsescu și Tăriceanu ? –zic eu, de colo.
-Credeam c-ai să zici evreu- râse Sfântul Petru, bine dispus. Că n-am prea avut antisemiți aici în Rai, deși surprizele ar fi mai mult ca binevenite.
-Să înțeleg că aveți un regret vizaviu de asta, preasfinte ? – mă ia iar gura pe dinainte.
– Nea Titi, atunci când mixezi veșnicia cu political corectness-ul iese o plictiseală la fel ca muzica de Digei. Dacă ai ascultat vreodată un Armin van Buuren, atunci înțelegi ce vreau să zic.
Să zic așa, oricât erea el de vis eretic, când am auzit cam care ereau opiniile Sfântului Apostol Petru vizavi de Armin van Buuren, cam am avut o bănuială că ceva nu erea în regulă. Mai pe directelea spus, am făcut presupoziția că Necuratul luase fața Sfântului Petru în ideea să mă smintească, din motive pe care nu mă pricepeam să le înțeleg. De cum mi-a citit gândurile, Diavolul a abandonat imediat înfățișarea de Sfântul Petru și s-a arătat în toată urâciunea lui.
Decât numai că, încă de pe vremea când citisem Noul Testament prima dată, dădusem peste un pasaj mai obscur, iertați sodomia fonetică și ardeam de curiozitate (pardon de începutul cuvântului) să aflu o informație de la prima sursă :
– Prea Necurate Sarsailă- îi zic eu, pe stil popular Ion Creangă, vreau să te felicit pentru rolul de compoziție pe care l-ai făcut aici cu Sfântul Petru. De la Dustin Hoffman în Tootsie cam nu s-a mai văzut așa performanță.
– Zici ? – mă întreabă modest Talpa Iadului, dar se citea pe fața lui că-l atinsesem la ego-ul lui diavolesc.
– Clar că da. Mai am o îndoială foarte mică la comparația cu Eddie Murphy când l-a jucat pe măgarul din Shrek, dar …
-Eddie Murphy e cam negru – face Beelzebul, white supremacy, gen.
– Aș zice cam afro-american mai degrabă – dau eu din gură, ținându-mă strâns de political corectness, că nu știam dacă nu ne înregistrează Cineva pentru Judecata de Apoi, gen. Ce vreau să te întreb eu, Lucifere, este :
E adevărat că l-ai dus pe Mântuitor pe acoperișul Templului și ai spus: „Dacă Tu ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: îngerilor Săi va porunci pentru Tine si Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbești de piatră piciorul Tău ” (Matei 4, 6) ?
-Nonsens ! Matei îmi pune vorbe în gură ! Dumnezeu nu poate fi ispitit, orice Michiduță știe asta.
Și până să aflu eu ceva mai concret de la Scaraoțchi, descensorul s-a oprit brusc și s-au deschis ușile. Ce se vedea din buza liftului ereau sute de hectare de pereți de sticlă, pe cel puțin zece etaje de birouri. În fiecare birou era câte un suflet de om care se uita în monitor și bătea la tastatură.
– Ăsta chiar că-i fundul Iadului, Baphomete- îi zic eu, cu respect.
– La stânga sunt programatorii de Java de la Oracle, la dreapta creatorii motorului de căutare Bing de la Microsoft, mai sus un pic scociorâtorii de date personale de la Google, mai în spate snobii de la Apple și jos, în fundul gropii, tehnicienii de suport de la Facebook.
-Și restul, Prea Spurcatule ? Că sunt milioane acilea.
-Restul sunt oameni obișnuiți, care toată viața lor s-au înjurat pe Facebook, au urcat poze deșănțate pe Instagram, au pus filmulețe fără drept de autor pe Youtube și-au hărțuit alți oameni pe Messenger
-Păi, aici au tot ce-au visat la viața lor ! Care-i pedeapsa ?
– Pedeapsa e că le dăm numai zece minute de conectare în rețea pe zi. Și nici nu-i anunțăm când sunt alea, așa că trebuie să fie pe fază tot timpul.
În momentul ăla, văd cum Belial bate o dată din palme și suflețelele de la monitoare încep să se agite brusc, dublându-și viteza la tastaturi. Dar nu trec două minute din ălea zece, că se aude un pocnet și toți încep să se dea cu capetele de geamurile de sticlă.
-Am uitat să-ți spun și asta- zâmbește Satana. Rețeaua e subdimensionată și se blochează în maxim două minute.
Aici n-am mai rezistat și m-am trezit din coșmar. Ceasul arăta ora patru dimineața, în casă erea liniște, abia la patru case mai jos pe stradă cineva proba o bormașină. Și cam două săptămâni nu m-am mai conectat cu nimic la Internet.
Pai bormasina era a saracului care n-avea pickhammer!