2.De la București la Passau pe Dunăre -o călătorie culturală UNESCO din 1992

2. Manevre de noapte întunecoasă la Budapesta cu vase de pasageri de apă dulce, echipate cu motoare de 1200 CP, pe motorină, atunci când o găsesc

Suntem pe Dunăre. E așa de întuneric că-ți pare rău că nu se joacă nici un copil cu chibriturile ca să poți vedea ceva, indiferent ce. Vaporul „Steaua Dunării”s-a îndepărtat de malul portului Budapesta, vameșii unguri au plecat demult înjurând, a început manevra de întoarcere. Vasul fiind așezat cu prova spre aval, trebuie poziționat cu ea în amonte, dacă vrei să navighezi înspre Viena.
Dunărea e acum foarte lată, de aceea manevrele marinărești par foarte exacte. În mîinile pricepute ale căpitanului întreg echipajul acționează precis, ca un singur om, deși ar fi nevoie de mult mai mulți pentru un rezultat mulțumitor. Puținii spioni C.I.A. care, din motive necunoscute nouă, sunt încă preocupați de tehnica românească se holbează la noi prin binoclurile lor cu infraroșii, buimaci de somn, de după tufișurile de pe mal. În rarele momente când zgomotul motoarelor scade sub 150 de decibeli se aud încălecându-se propoziții involuntar admirative, rostite în așa-zisa engleză americană, dar cu un puternic accent polonez: „Oh , My God, what the fuck is this ? Over ! ” sau „ How the fuck is that boat sailing? Over ! ” Deh, spioni C.I.A., nu poți să le ceri să se exprime decent. Dar să-i lăsăm pe spioni și să ne întoarcem la întoarcere, adică la întoarcerea vasului nostru. Deja manevra e pe sfârșite. Efecte colaterale neglijabile : doi stîlpi de telefonie de pe mal, plus o vacă care păștea între cei doi stâlpi și care acum paște mocheta de la pupa vasului. Vibrațiile sonore ale cunoscutelor comenzi marinărești : „Toate mașinile înainte !” „Dă-i,dă-i,dă-i că merge” „Stoop, c-ai lovit !” „Toate mașinile încet înapoi !” „Om la apă la tribord ” și „ Două șprițuri la pupa !” se sting, rând pe rând, în noapte . Vasul aleargă pe Dunare ca turbat, înspre Viena, potolindu-se din când în când la apariția patrulelor Poliției, din cauză că turbarea a fost eradicată în Europa. Pe punte, piepturile ni se umflă de mândrie. Ne simțim cu toții urmașii bravilor marinari români care în 1877 au scufundat fregata turcească „ Odiz Ataturk ”, în 1944 vasele de război inamice „I.I. Kuznețov” și „Donauspitz” , în ordinea cronologică a inamiciției. Și când n-au mai găsit vase inamice de scufundat nu s-au oprit și-au scufundat petrolierul maritim „Independența” și pasagerul „Transilvania” . Pasajul eroic s-a încheiat, ultima noapte nedormită la Budapesta se duce și va urma prima noapte nedormită la Viena. Dar despre Viena voi povesti mai încolo, sub genericul „Cu bucata mea de pâine i-am rupt dinții unui câine ” , relatare dedicată Spitalului Veterinar Central din Viena, secția Chirurgie canină, pavilionul „Pekinezi incurabil mici”