1984.Marea

Din ciclul “Dacă vii la mare foarte bine-mi pare” lansat de Oficiul Național pentru turism, astăzi vă prezentăm “Mamaia sau Costinești, banii tot îi cheltuiești ”

Am venit și eu la mare. Anul acesta hotelul e plin, ca și anul trecut, ca acum doi ani și ca de când mă știu- vorba lui Ion Creangă. La etajul întâi stă un german , la doi și trei un francez , la celelalte etaje nu știu cine stă, în afară de etajul zece unde stăm noi , 45 de români. Nici nu știu dacă stau la un hotel sau restaurant, întrucât se află oricum amândouă la un loc. Se doarme la fel de bine în restaurant și se mănâncă la fel de prost în hotel . Cel mai bine se mănâncă între ei  recepţionera eu portarul .

Am venit la mare . La mare, veniturile pe cap de locuitor depăşesc Arabia Saudită şi Kuwait. La munte depăşesc aşteptările . La Brazi şi Ploieşti se depăşesc unii pe alţii pe autostradă . De curând,la Brazi, o rafinărie şi-a depăşit capacitatea prin explozie. Marea este azi a noastră, a tuturor . Azi valurile mării au așternut pe țărm un covor de alge întrețesut cu meduze. Ieri au așternut doi vest-germani plecați cu saltelele în larg . De , Râul, ramul ,mi-e prieten numai mie ! Soarele dogorește ca un cămin studențesc iarna. Pe mal, grupuri de tineri,îmbrăcați cu slipuri de elevi ai școlilor militare stau cu capetele goale în soare. Aceste lucruri seamănă cu niște tigăi în care se prăjesc creieri pane. La mare afli multe lucruri. Când aveam patru ani l-am întrebat pe tata dacă e sigur că barza aduce copiii. Mi-a spus că o să aflu eu când o să merg la mare, de la suedeze. Aștept să mi se ivească ocazia.

Ca un noroc, tocmai acum vine lîngă mine și se așează pe plajă Ocazia. Este o familie suedeză, compusă din mamă, două mătuși, trei fete și… tată -după nenorocirea care i se citește în ochi.Ochesc la repezeală o fiică, pentru că mamă și mătuși am și acasă. Îmi surâde la fel cum surâdea Livingstone când îi vedea pe băștinașii ecuatoriali . La școală,pe lângă multe altele,nu am învățat suedeza. Vorbim una-alta despre Kafka și Husserl , pînă când ne dor prea tare mâinile și tăcem. Ca să-mi facă o bucurie fata rostește câteva vorbe în limba română din fondul principal de cuvinte : plan, producție, realizări,ceaușescu, tot înainte ! Așa nu aflu nimic despre barză. O iau spre apă. Pe mal e înălțat steagul alb, deși nu se vede nici un portavion pe aproape. O fi vreun submarin sovietic care a greșit drumul pe aici, în loc să-l greșească în Marea Nordului ?

Înot fără frică dincolo de geamanduri. Abia când zăresc Salvamarii care se reped să mă salveze mă cuprinde frica. Anul trecut l-au salvat pe un văr de-al meu de la înec.

Era medic chirurg. Acum e udător fruntaș la CAP. Îi tremură palmele așa de tare că dacă-i pui două găleți cu apă în mâini în zece minute stropește un hectar de grâu . Dau să scap înot cu fuga. Prea târziu ! Salvamarul mă ajunge și–mi dă una cu vâsla în cap. Cad leșinat în valuri. Nimeresc într-un grup de delfini care se întorc cine știe de unde. Sunt băieți veseli merg să se sinucidă în grup pe plajă. Delfinii sunt mamifere,ei nasc pui vii pe care îi hrănesc cu lapte .Dacă prin absurd aș naște un pui viu, oare cu ce l-aș hrăni ? Îmi pierd cunoștința. Când mă trezesc îmi dau seama că probabil am murit.

Mă aflu într-un grup mare de Adami și Eve. Ce mă miră este că, dintre toți, numai eu am murit cu slipul pe mine. Întreb în latină de Sfântul Petru.Mi se răspunde în poloneză. Sunt mulți polonezi aici. Dacă sunt mai mulți de doi, probabil că e și un sindicat.

Cum mă uit la doamnele din jur îmi dau seama că n-am murit de tot. Îmi vine să fac un duș rece,alerg la cabine,fug spre hotel. Trec pe lângă portar,care se uită la mine ca munții Himalaya la Dealurile Bujorului și intru în cameră. Deschid radioul . O tăcere plăcută, dar plină de semnificație învăluiește imediat atmosfera. Ce plăcut e să te odihnești pe litoral ! Astfel de vacanță bogată, cine pe ea n-ar da viața lui toată !