Pentru că am auzit în zilele acestea cât de grele sunt condițiile din închisori și cât de necesară este o grațiere pentru a respecta drepturile omului, mi-am adus aminte de serviciul militar obligatoriu din orânduirea socialistă multilateral dezvoltată.
Din toamna anului 1978 până la sfârșitul primăverii lui 1979, am fost în armată, conform legilor din vremea aceea, pentru a-mi sluji obligatoriu patria, Republica Socialistă România. Timp de nouă luni, am stat într-o unitate militară, împrejmuită cu garduri de beton și păzită de oameni înarmați cu automate AKM 47. Am fost soldat cu termen redus (adică nouă luni). Ceilalți soldați, absolvenți de liceu care nu fuseseră admiși la facultate, au stat un an și patru luni.
Condițiile de trai, așa cum mi le amintesc :
Dormitoare cu paturi suprapuse câte două, cu spațiu numai pentru culoarele de acces la paturi.
– trei dormitoare pentru 120 de oameni adulți ( 30, 40, 50 paturi)
– baie, dar numai cu chiuvete, cinci sau șase pentru un dormitor
– WC turcesc în curte, cu 8 sau zece locuri
– Sală cu dușuri, aprobată pentru folosire în nouă luni de două ori, o dată pentru duș și o dată pentru verificarea măștilor de gaz, prin introducerea de gaz de exercițiu în încăpere, în rest duș la chiuvetă.
Activități zilnice obligatorii:
- Curațatul sectoarelor ( măturat aleile, ceruit podelele la dormitoare și săli de studiu, spălat și ceruit pardoselile din piatră, hămălit la bucătărie, fiecare unde avea sectorul). Sectorul WC era curățat de soldații aflați la arest ca pedeapsă pentru diferite insubordonări.
- Adunarea companiei – de trei ori pe zi, cu apel nominal, pentru a constata dacă nu sunt absenți din unitate
- Instrucție – de front (adică marșuri, mânuiri de armament, defilare), militară ( cunoașterea și întreținerea armamentului, tragere , tactică teoretică) și de specialitate de transmisiuni (construcții linii cablu, manipulare Morse, tele-transmițătoare, echipamente tehnice militare radio)
- Trei mese pe zi ( din care, gătite din concentrate gen fulgi de cartofi, măcar două pe săptămână). Mâncarea era oribilă. În afară de mesele principale, mai primeam o gustare ( doi oameni la o conservă de pate de ficat sau pește și o bucată de pâine)
- Timp liber la dispoziția soldatului – o oră pe zi ( scris scrisori că opere științifice sau literatură nu aveai voie și n-aveai cum). Nu se scădea nimic din perioada serviciului militar pentru scris, cum nu se scădea nici pentru buna purtare. Buna purtare era obligatorie, altfel soldatul era trimis la arest. Nu puteai fi eliberat condiționat din serviciul militar.
- Pauze pentru fumat, la dispoziția comandantului de pluton
- Planton de noapte ( o dată la circa zece zile, trei ore )
- Serviciu de gardă și pază pe unitate ( 24 ore din 24)- o dată la zece zile)
Divertisment :
- jumătate de oră zilnic, la televizorul companiei (120 de oameni la un televizor) numai la emisiunea Telejurnal de seară, unde aflam la știri ce-a mai făcut tovarășul Nicolae Ceaușescu, președintele țării. Nefiind Internet nu puteai să acuzi pe nimeni de ceaușism.
Ieșiri în exterior
- În dispozitiv, adică cu plutonul sau compania pentru activități de instruire militară
- Un concert de muzică în nouă luni, doi pe un bilet
- Învoiri în orașul unde era unitatea militară ( una la două săptămâni, pentru cei evidențiați la instruirea militară
- O singură permisie garantată în nouă luni, numai pentru soldații TR, de Anul Nou (trei zile, dintre care două nopți pe tren, dacă aveai tren de noapte până la destinație)
Nu aveam cameră pentru vizite conjugale, dar cei căsătoriți aveau dreptul la o învoire de 24 de ore, dacă venea nevasta în vizită.
Serviciul militar era obligatoriu pentru toți bărbații apți medical și se executa la terminarea liceului, care era și el obligatoriu.
Ce-i drept, spre deosebire de condamnații la pedepse cu închisoare între un an și doi ani din ziua de azi, în tot timpul cât am fost închiși în unitatea militară noi am fost liberi.
Lavinia says
9 februarie 2017 at 21:23Eu de asta îmi amintesc: https://www.youtube.com/watch?v=HTojKn3PxiA
Doru Antonesi says
10 februarie 2017 at 0:46Ce cunoștințe extinse ai ! Am avut nevoie de două secunde să-mi pot reveni din uimire
Lavinia says
11 februarie 2017 at 21:22Eliminarea grambotului face minuni.
Doru Antonesi says
11 februarie 2017 at 23:27clar că da, o expresie pe care o agreez în mod deosebit, he-he !
eduardantoniu says
1 februarie 2017 at 13:20UM01346 Braila, langa gara. Un an mai tarziu.
Doru Antonesi says
1 februarie 2017 at 14:24Mersi, eu uitasem numărul
Adrian. C says
31 ianuarie 2017 at 4:20ce am observant ca nu s-a scris aici sau s-a scris putin era ca cei mai nenorociti in comportament erau nu cadrele [APV-istii] ci proprii colegi veteranI ! cadrele ,oameni profitori,pe jumatate beti zilnic instruiau pe cei din ciclul doi ,asa zisi batrini sau veteran sa aiba drepturi depline si sa faca ce vor cu bibani[pifani] proaspat veniti !! Am facut in 92 la pompieri ,in prima zi veteranii se hlizeau la noi ca si la „prospaturi ” cum ziceau si spuneau :”decit sa faceti armata aici ,mai bine va pisati pe priza”
Si cam asa era : ca biban[pifan] nu aveai nici un drept ,dar niciunul !!!Ti se furau banii pe fata sub pretextul de ordin ,ti se fura mincarea primita de acasa sau sapunul sau alte obiecte ca asa „vor muschii nostrii”
Ai ceva de comentat bibane ? daca ziceai ceva tabarau toti pe tine ,luai o mama de bataie si evindent la sfirsit venea cadrul military de service[ofiter sau subofiter] mort de beat care le dadea dreptate celor veterani ,niciodata noua celor poraspat veniti !! Am asistat la atitea abuzuri ca daca as fi acum si as avea tehnica de celulare sau acar de iesit si povestit altora,as imbogati niste avocati !!! Dar atunci se faceau abuzuri si nu te apara nimeni,tot timpul spuneau ca daca nu vrei bataie,sa fi furat,abuzat si asa mai departe te supui regulamentului military RG1 sau RG2 care insemna pe scurt sa fugi toata ziua cu peste 272 de pasi pe minut[nu uit asta ] si un regim de instructie din acele carti de nu rezistai nici daca erai din legiunea straina sau mi stiu eu Chuck Norris ! Si atunci ti se spunea – mai bine accepti umilirile collective ,dcit RG1 sau RG2
Cea mai mare umilire a fost cind am donat citiva singe[citiva compatibili cu victim] pt un pompier coleg din alta localitate ce nu-l cunosteam.! Si dupa donare ,ma rog ti s-a dat o masa si un certificate de la spital ca tre sa faci pauza la efort .Am ajuns la unitate,unii mai slabuit se simteau rau ! Tembelii de acolo ,colegii veterani impreuna cu cadrele ,au rupt acele certificate si ne-au pus la coborit 2 etaje toate cele 60 si ceva de saltele din dormitor,jos in curte si battue de praf cu centura citeva ore .De carat sus in dormitor cu veteranul in spate ce ne tine in suture in fund ,ajungeam sus ,cica nu erau bine saltelele ,coboara din nou jo si mai bate-le ! Unii de efort au leinat ,altii vomitat ,etc ! Nu va pot descrie umilintele si hotiile si abuzurile de acolo desi era 1992 !!!
Dar a trecut ,supararea mi-a trecut ,si cind ma intilnesc cu un fost ticalos de acolo ,ma prefac ca nu-l vad ,decit sa-l scuip intre ochi !
Toma Canja says
31 ianuarie 2017 at 1:12…cunoasteti termenul DIRIBAU ? …ca semn de arma erau doua unelte care se puneau in miscare cu mainile goale (tarnacop si lopata) …era o mare unitate ‘la coada calului” in Alba Iulia unde se facea instructie cam o luna si pe urma se mergea in teritoriu ( Valea Jiului si alte asemenea destinatii pitoresti….Am plecat la armata cu hotararea de a termina ,cum-necum,fara multe hopuri…Am remarcat repede ca erau multi(…olteni) care voiau „macaroane” de carpa sau de tabla si se dadeau peste cap sa le obtina…( se puteau obtine,paradoxal,si nefiind interesat in nici un fel de asta ( venea o anume ZI ,daca erai pe o functie erai ridicat in grad automat ).Fiind o unitate de munca,mancare se gasea cacalau ( unii cu siguranta nu mancasera atat de consistent nici la mama lor…) , libertate cat cuprinde ( pe Valea Jiului in defileu erai liber,noaptea,in baraca sa te frigi de la soba din mijloc si pe partea opusa sa ingheti – asta nu in timpul iernii).Peste toate astea,daca aveai tragere de inima,PUTEAI INVATA O MESERIE !..semnul de arma s-a schimbat intre timp,e ceva elaborat,cu multe simboluri,bla-bla-bla…
Sorin Ionescu says
30 ianuarie 2017 at 21:36Suntem de-un leat ca sa folosesc un arhaism. Personal am prins ceva mai bine legat de dusuri si wc-uri care erau pe fiecare etaj al pavilionului unde eram incazarmat dar chiar si din ce spui e diferenta mare. Noi trebuia doar sa dormim in general in dormitor si mai erau cateva activitati. In rest eram in aer liber. Chiar si la arest era mai bine decat ce traiesc oamenii astia in penitenciare la ora actuala. 6-8 mc de persoana e inuman. La arest in unitatea militara din Turnu Severin erau vreo 15 mc de persoana.
MIOC MANIX says
30 ianuarie 2017 at 20:40ok….eu am facut stagiul in 1995-1996….tarziu…dar am prins ceva mai bine…..am facut puscaria,…scuze ,perioada la Calarasi….apoi vacanta…la Focsani…la MUSCODRUM!!!!!!
alin7130blog says
30 ianuarie 2017 at 19:27Parca-l aud pe tata „pai, pe vremea mea…”☺
Decebal says
30 ianuarie 2017 at 14:27Foarte interesant, doi militari frumosi, de leat.
Cristian Gretcu says
30 ianuarie 2017 at 12:27Ia te uită ce senzație de ”Deja Vu”…Atâta că noi , la Bacău mai aveam și distracția cu curățatul tancurilor de noroi, nu mai vorbesc de cărat prelata de tanc plină cu zăpadă prin poligonul de la Gârleni, ca să nu se piardă tuburile de la cartușe,că trebuiau să iasă la număr…Eu am mai fentat cu teatrul, că am făcut parte din trupa care vreo patru luni a făcut repetiție la piesa ”Mormântul eroului necunoscut”.Pe care chiar am jucat-o o dată pe scena teatrului ”Bacovia”, na !…În rest doar amintiri plăcute…De exemplu garda la -20 grade pe dealul de lângă unitate…Mamă , ce peisaj nocturn…Dar și ce frigălău.Și vă corectez, domnu Antonesi : Nu eram liberi, eram soldați.Libertatea ne-a adus-o Revoluția, ați uitat? …Hmpf.
Doru Antonesi says
30 ianuarie 2017 at 18:44Antrenamentul militar putea avea o justificare, condițiile de cazare nu. Iar grațierea nu pare justificată de condițiile grele din penitenciar, atâta vreme cât soldații,care teoretic sunt oameni liberi, trăiau aproape un an sau doi în condiții la fel de grele
Iulian Mindrila says
31 ianuarie 2017 at 15:46Eu am facut armata tot la termen redus in ’86-’87 in Craiova, conditiile au fost asemanatoare, la cantina mancarea era fara carne, doar de ziua armatei si la juramantul militar. In schimb camaraderia au alinat conditiile grele.
Octavian Musca says
31 ianuarie 2017 at 3:03Bacau…da, ce armata am mincat pe-acolo…la tancuri…nu la regiment, ci peste drum la scoala de ofiteri….noi care eram la 9 luni eram cei mai jumuliti…mai erau doctorii la 4 luni (dupa facultate) care erau tratati cel mai bine (in prima tura de doctori a fost si Boloni, care a tras la porumb si sfecla cot la cot cu noi si a mincat din gamela in zapada pe marginea drumului la cules de mai-stiu-eu-ce….); tot asa, eram doua plutoane in acelsi dormitor, dus in fiecare simbata; am avut si incident pe armata cind la tragerea din 1 februarie 1981 a fost impuscat din greseala maiorul nostru – era cel mai bun ofiter dintre toti de-acolo, era antrenorul micii echipe de volei din unitate…deh, amintiri….
TUDOR says
30 ianuarie 2017 at 10:18Tot ce spune semnatarul este corect. Asta era viata din unitatile militare. Si in unitatile de invatamant militar , conditiile erau identice . Ca au fost identice cu cele din penitenciare, este foarte posibil! Dar sa nu omitem, finalitatea procesului. Tinerii, toti cei apti medical, eram pregatiti pentru cea mai nenorocita situatie in care se poate situa o tara. SITUATIA DE RAZBOI. Era locul, scoala daca vreti ,in care barbatii sanatosi, barbatii neamului , invatau sa traiasca, sa TRAIASCA, in acest iad – care-i razboiul. Si trebiuie sa recunoastem cu onestitate, ca in aceasta perioada de stagiu militar, tinerii care intrau pe poarta unitatilor , tremurandu-le picioarele, deveneu BARBATI . Deveneau vanjosi, priceputi ,siguri pe ei.Eram pregatiti pentu viata ! Si razboiul , RAZBOIUL, ne da iarasi tarcoale! Mai sunt tinerii de astazi pregatiti ?
Doru Antonesi says
30 ianuarie 2017 at 18:39Eu doar am povestit condițiile în care trăiau (între 9 luni și doi ani) oameni fără condamnare penală, pentru că-s iritat de motivul fals invocat pentru a justifica necesitatea imperioasă a grațierii colective a pușcăriașilor
Marean says
29 ianuarie 2017 at 19:49La Caracal ,in 1983 , infanterie , a fost de nedescris …de greu .In afara de ce s-a scris aci , specific erei comuniste , infanteria a fost o piatra de incercare , marsuri , aplicatii , zi de zi sa ajungi la oboseala extrema , uneori pana la epuizare , ordine abuzive, tampite, pretentii .Dar cica eram liberi …
Doru Antonesi says
29 ianuarie 2017 at 20:20Cam asta era ideea, da. Cât de liberi eram, fără să fi fost condamnați penal
gheo says
29 ianuarie 2017 at 16:20De obicei, din armata ne ramin doar amintirile placute! Cele rele sa se spele! La gustarre mai era si brinza! Un cubulet de 50 de grame! Dvs. ati fost norocos, nu aveati veterani la pateu! Cind era pateu, la bibani se marea norma de soldati la cutie, din patru devenea opt! Eu am facut cea mai lunga armata din anii 80, 6 ianuarie 1983, 27 august 1984! Transmisiuni, Someseni, Cluj- Napoca! Asa ca nu va mai vaitati!
fanel says
29 ianuarie 2017 at 17:26Cand ai facut la someseni , in ce an
adrian breana says
29 ianuarie 2017 at 17:55Va salut. Aceeasi perioada de serviciu militar am executat si eu: 5 ianuarie ’83- 28 august ’84. Totusi, gustarera de care amintiti nu era chiar asa de „chinuita” .Branza avea, intr adevar,. circa 50 de grame, dar conserva cu pate de ficat era impartita la 3 militari, ceea ce era satisfacator.Paine, in schimb, era deficitara.
Doru Antonesi says
29 ianuarie 2017 at 20:18Nu mă vaiet, nu m-am văietat nici atunci. Am descris cât mi-am amintit de bine condițiile din armată pentru cei care se vaietă că-i greu la pușcărie
Stelian Bisoc says
29 ianuarie 2017 at 13:43Adevar scris. Ce timpuri!
romeo sauciuc says
29 ianuarie 2017 at 14:46O da…cat adevar. Eu, care am trecut prin ceva asemanator, as mai putea adauga urmatoarele:
– Cand aveam gustare pate sau conserva de peste 2 oameni la conserva, era sarbatoare… Majoritatea gustarilor erau cu slanina cruda, pe care o taiam cu baioneta
– Painea se aducea in unitate si se punea la pastrare 2 zile, astfel, niciodata nu se dadea la masa paine proaspata, ca sa nu se consume
– Din punct de vedere artistic, in afara de concert (un concert cu Carmen Radulescu, ca era atunci in voga) am avut si o vizionare de film – ” o floare si doi gradinari”…
Doru Antonesi says
29 ianuarie 2017 at 15:03Păi, noi am făcut armata în același loc și timp, Stely !
Stelian says
29 ianuarie 2017 at 18:16Nu am dorit sa comentez ci doar sa confirm ca ce ai scris este real. Ai talent si observ ca ai si memorie foarte buna! Daca mai pomeneai locuri, nume si evenimente puteam trai senzatia ca ne-am intors in timp!?