În cadrul mai larg al emisiunii de non-talente ale bucătăriei naționale românești „Șefi la cuțite”, prim-aspirantul șef Mihai Tudose prezintă maestrului șef ciorbar Liviu Dragnea preparatul destinat burții poporului hămesit intitulat „Borș de taxe cu de toată jena”.
Inventat tocmai pentru a drege busuiocul neaghezmuit rămas de la pelerinajul Sfintei Parascheva, acest borș inovator are rolul de a face uitat gustul amar al tocăniței a la Grindeanu și a închide gurile rămase pungă de la supa chioară a la Ponta.
Iată rețeta, cu mențiunea că dacă borșul nu reușește se schimbă bucătarul, nu rețeta :
Se iau câteva legume obosite crescute într-o anumită grădină din Teleorman, legume care la prima vedere par aproape bio și se aruncă în oală alături de alde alte murături găsite prin coaliția parlamentară. După ce se opăresc puțin, se adaugă morcovii băgați în prealabil în fund de Direcția Națională Anticorupție și se călesc în acest fel legumele încă odată.
Apoi, până când borșul dă într-un prim clocot, se încearcă cu disperare mai multe luni a se ghici rețeta secretă din cartea de bucate a Coaliției. Cartea se mai numește „Programul de guvernare al PSD”, se află în dulapul masterșefului Dragnea sub cheie și a fost citită numai de acesta. După ce încercarea de a ghici rețeta eșuează, prepararea borșului continuă la nimereală.
Se scot 15 la sută din taxele pe salarii din borș, taxe care se înlocuiesc imediat cu alte 15 la sută mutate de la angajator la angajat și se adaugă acciza pe combustibil. Toate taxele sunt imediat rebotezate, pentru a fi mai ușor de înghițite de consumator și se aruncă la loc în oală. Se amână creșterile de salarii și pensii pentru borșurile guvernamentale ale următorilor primi bucătari.
Separat se mărunțește OUG 13, se șterg bine-bine urmele de intenții necurate de pe ea, apoi se pasează Parlamentului să se spele și el pe cap cu ea. După care se transformă în pachetul de legi pentru reforma justiției și se introduce la loc în oală. Taxa pe valoarea adăugată se splitează și după ce este complet defalcată se mai aburește puțin sub formă de idee. Apoi se aruncă la gunoi ideea, iar TVA rămâne cum era. Cu un batșnițel se subțiază opoziția politică până când devine străvezie și începe să scadă constant în sondaje. Însă în niciun caz nu se scapă din vedere, ci se amestecă continuu cu sos picant Soros prefabricat, până când toată opoziția devine o pastă subțire, fără gust și fără rost .
La momentul optim se scot din borș legumele rovegane Plumb și cele turcești, pentru a astupa și gura consumatorilor de la Bruxelles, căci borșul se remaniază continuu. Când borșul „a la Tudose” a terminat de fiert, i se mai adaugă, la mișto, o taxă de solidaritate de 2 la sută pentru gust acru tare.
Primul secret al „borșului guvernamental a la Tudose” este că, în timpul preparării lui, trebuie neapărat să fie fiartă la foc mic și opoziția din societatea civilă, căreia i se dă cu flit pe Facebook.
Al doilea secret al rețetei Tudose este că nu numai oala trebuie acoperită, ci și majoritatea legumelor din componența lui trebuie acoperite deplin.
Borșul trebuie consumat cu atenție, întrucât mai mult ca sigur o să vă iasă pe nas. Dacă în timp ce consumați acest borș vă trece ceva, e un semn clar că v-a trecut votarea. Poftă bună !
Borsu asta are si antidot?
Să nu uităm zarzavatul PSD , care dă bine la cameră…Fie ea a Deputaților sau Senat.Cred că ghiciți cine îl toacă…
LEUSTEANUL UDMR, ASA PUTIN LA URMA.
Borsul facut de politicienii nostri este „dres” din cand in cand cu oua de la gainile evazioniste ale lui Vosganian sau lapte batut de la meritoasele oi ale lui Daea! Niste acrituri!
Arde-i-ar în cerul gurii dresul, ha-hah !
Subscriu!
Excellent ! Ciorba asta ar trebui dreasa cu ceva cianura „democratica” si apoi administrata celor care au scos din mlastinile Romaniei „mici”asemenea specimene de „aligatori nationali”.
Este singurul borș cu data de expirare inexistentă și necunoscută, căci el există din 1989. “Şi a ţinut veselia ani întregi, şi acum mai ţine încă; cine se duce acolo be şi mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea şi mănâncă, iară cine nu, se uită şi rabdă”.
De unde-i citatul, că nu-mi dau seama singur ?
Creangă.